Evanghelie (Lc 1, 26-38)

În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria.

Și, intrând la ea, i-a spus: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!”

Ea s-a tulburat la acest cuvânt și cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta.

Însă îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei zămisli și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit Fiul Celui Preaînalt și Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său; și va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârșit”.

Maria a spus către înger: „Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?”

Răspunzând, îngerul i-a spus: „Duhul Sfânt va veni asupra ta și puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe, și aceasta este luna a șasea pentru ea care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil”.

Atunci, Maria a spus: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău”.

Și îngerul a plecat de la ea.

Comentariu la Evanghelie

Astăzi celebrăm sărbătoarea Sfintei Maria, Regină. Maria este Regină pentru că este Mama lui Isus, Regele Universului. Sărbătoarea de astăzi a fost instituită de Papa Pius al XII-lea în 1954 pentru a o venera pe Maria ca Regină, așa cum este cinstit și Fiul ei, Cristos Rege.

Evanghelia după sfântul Luca ne-o prezintă pe Maria, o tânără din Nazaret, un sătuc neînsemnat din Israel. Asupra acelei tinere din acel loc îndepărtat, departe de luminile lumii, s-a oprit privirea Domnului, care a ales-o să fie Mama Fiului Său.

Istoria Mariei este, așadar, istoria unui Dumnezeu care surprinde. Iar Maria se lasă surprinsă în fața vestirii îngerului, nu-și ascunde uimirea. Este uimirea de a vedea că Dumnezeu vrea să se facă om și că a ales-o tocmai pe ea, pentru a-i fi mamă. O tânără simplă din Nazaret, care nu locuiește în palatele puterii și ale bogăției, care nu a făcut lucruri extraordinare.

Este uimirea de a vedea că Dumnezeu este îndrăgostit de ea: ea este „cea plină de har”. Această expresie, atât de familiară pentru poporul creștin, este un salut de mare profunzime, pentru că îi amintește de măreția vocației sale: ea a fost aleasă să fie Mama lui Dumnezeu și, pentru aceasta, a fost păstrată neatinsă de păcatul originar încă din clipa însăși a Zămislirii sale. „Cea plină de har” este numele pe care Dumnezeu însuși i-l dă pentru a arăta că dintotdeauna și pentru totdeauna este iubita, aleasa să primească darul cel mai prețios: Isus, iubirea întrupată a lui Dumnezeu.

Contemplând-o pe Mama noastră Neprihănită, frumoasă, cu totul curată, smerită, fără trufie și fără pretenții, putem recunoaște adevărata noastră chemare, vocația noastră cea mai profundă: aceea de a fi iubiți, de a fi transformați de iubire, de frumusețea lui Dumnezeu. Dumnezeu și-a așezat privirea Sa de iubire asupra fiecăruia dintre noi, cu nume și prenume. La fel ca pe Maria, El ne-a ales înainte de întemeierea lumii, pentru a fi sfinți și neprihăniți.

Fecioara Maria este deschisă față de Dumnezeu, se încrede în El, chiar dacă nu înțelege totul: se lasă surprinsă. „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38). Acesta este răspunsul ei. Dumnezeu ne surprinde mereu, ne răstoarnă schemele, ne pune în criză proiectele și ne spune: ai încredere în mine, nu-ți fie teamă, lasă-te surprins, ieși din tine însuți și urmează-mă. El așteaptă să ne lăsăm surprinși: în simplitatea, în smerenia vieții noastre. Acolo vrea El să se manifeste.

Să considerăm acum regalitatea Mariei, care nu este ca aceea a altor regi. Așa cum afirmă papa Benedict al XVI-lea: „Ea participă la responsabilitatea lui Dumnezeu față de lume și la iubirea lui Dumnezeu pentru lume. Există o idee vulgară, comună, despre rege sau regină: ar fi o persoană cu putere și bogăție. Dar acesta nu este tipul de regalitate al lui Isus și al Mariei. Să ne gândim la Domnul: regalitatea și a fi Rege al lui Cristos este țesută din smerenie, slujire, iubire: este mai ales a sluji, a ajuta, a iubi”[1]. Această atitudine de slujire este cea care ne îndeamnă să alergăm adesea la Maria, care poate mijloci pentru noi, ca Mamă și ca Regină. Maria are o putere regală, dar o pune în slujba copiilor săi, cu profundă smerenie. Sfântul Josemaría exprima astfel acest adevăr: „Este drept ca Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt să o încoroneze pe Fecioara ca Regină și Stăpână a tot ce a fost creat. —Folosește-te de această putere! și, cu îndrăzneală filială, unește-te la acea sărbătoare a Cerului”[2].

În sărbătoarea de astăzi, să alergăm la Mama noastră, sfânta Maria, Regină, care, cu puterea sa regală, ne dobândește harurile necesare pe drumul nostru spre Cer.

[1] Benedict al XVI-le. Audiență, 22-VIII-2012

[2] Sfântul Josemaría, Forja, nr. 285