Evanghelie (Mt 20, 1-16)

„Împărăția cerurilor este asemenea stăpânului care a ieșit dis-de-dimineață ca să angajeze lucrători în via sa. După ce s-a înțeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui. Ieșind la ceasul al treilea, a văzut pe alții stând în piață și le-a spus: «Mergeți și voi în vie și vă voi da ce vi se cuvine». Iar ei au plecat. Din nou a ieșit pe la ceasul al șaselea și al nouălea și a făcut la fel. Apoi a ieșit pe la ceasul al unsprezecelea și a găsit pe alții stând și le-a spus: «De ce stați aici toată ziua degeaba?» I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a angajat». El le-a zis: «Mergeți și voi în vie!» Când s-a lăsat seara, stăpânul viei a spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii și dă-le plata, începând de la cei din urmă și până la cei dintâi». Venind cei de la ceasul al unsprezecelea, au primit câte un dinar. Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult, dar au primit și ei câte un dinar. Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului, zicând: «Aceștia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi care am suportat greutatea zilei și arșița». Dar el a răspuns unuia dintre ei: «Prietene, nu te nedreptățesc. Oare nu ne-am înțeles cu un dinar? Ia ceea ce este al tău și du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca și ție. N-am dreptul să fac ceea ce vreau cu bunurile mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu sunt bun?» Astfel, ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii”.

Comentariu la Evanghelie

„Împărăția Cerurilor este asemenea stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să angajeze lucrători în via sa”.

Munca omului face parte din planul divin. Dumnezeu i-a creat pe oameni pentru a munci și vrea ca munca umană să fie un drum prin care se împlinește lucrarea creației și lucrarea Răscumpărării.

„Cum de stați aici toată ziua fără să faceți nimic?” Când omul este chemat la vie să muncească, el participă la lucrarea creatoare a lui Dumnezeu, pentru că „omul, muncind, trebuie să-L imite pe Creatorul său”. De aceea, trebuie să își facă munca cu desăvârșire și din dragoste.

Dar, pe deasupra, munca a fost asumată de Cristos, așa cum a învățat sfântul Josemaría: „Fiind asumată de Cristos, munca ni se prezintă ca o realitate răscumpărată și răscumpărătoare”. Răscumpărată, pentru că munca fiecăruia, realizată desăvârșit și din dragoste pentru Dumnezeu, contribuie la împlinirea operei Creației. Răscumpărătoare, pentru că Domnul ne-a răscumpărat și prin anii Săi de viață muncită în Nazaret.

Munca este mijloc de sfințire pentru om. „Cheamă muncitorii și dă-le plata, începând cu cei din urmă până la cei dintâi. Au venit cei de la ora a unsprezecea și au primit câte un denar fiecare. Iar când au venit cei dintâi, credeau că vor primi mai mult, dar și ei au primit câte un denar fiecare”.

Munca realizată ca realitate iubită de Dumnezeu ne apropie de El și devine drum spre cer. Denarul despre care vorbește parabola este viața veșnică care ne așteaptă și pe care o trăim, în parte, pe pământ, printr-o muncă sfințită și sfințitoare pentru noi și pentru alții.