Evanghelie (Mt 18,21-19,1)

Atunci, Petru s-a apropiat și i-a zis: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greșește împotriva mea? De șapte ori?” 

Isus i-a spus: „Nu-ți spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte. De aceea împărăția cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie contul cu servitorii săi. Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanți. Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soția, copiii și tot ce avea și să achite datoria. Atunci, servitorul a căzut în genunchi, implorându-l: «Stăpâne, ai răbdare cu mine și-ți voi restitui totul!» Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece și i-a iertat datoria. Dar ieșind, servitorul acela s-a întâlnit cu unul care era servitor împreună cu el și care îi datora o sută de dinari. înșfăcându-l, îl strângea de gât spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi ești dator!» Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl ruga stăruitor: «Ai răbdare cu mine și îți voi restitui!» Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers și l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. Văzând, deci, ceilalți servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult și, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, stăpânul l-a chemat și i-a zis: «Servitor rău, ți-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. Nu trebuia să te înduri și tu de cel care este servitor ca și tine așa cum eu m-am îndurat de tine?» Și, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. Tot așa vă va face și Tatăl meu care este în ceruri, dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimă”. 

Când a terminat Isus cuvintele acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinuturile Iudeii, dincolo de Iordan.

Comentariu la Evanghelie

De câte ori trebuie să-l iert pe fratele sau pe sora mea? Până la șapte ori? Isus răspunde la întrebarea lui Petru cu cuvinte de milostivire și iertare care depășesc logica omenească.

Petru s-a anticipat într-un fel răspunsului lui Isus. Numărul șapte nu înseamnă o cifră exactă; simboliza pentru poporul evreu din acea vreme perfecțiunea, abundența și plinătatea. Cu alte cuvinte, Petru sugerează că trebuie să-l iertăm pe fratele nostru întotdeauna, în măsura în care este rezonabil.

Răspunsul lui Isus este mult mai generos: trebuie să-l iertăm pe fratele nostru mereu, dar absolut mereu, orice s-ar întâmpla. Formularea atentă a lui Petru se dovedește, de fapt, prea îngustă. Este o lecție despre iubire și despre o inimă mare.

Isus a explicat aceasta printr-o povestire despre doi slujitori. Primul datora o sumă uriașă, zece mii de talanți, adică salariul anual a zece mii de lucrători. Mișcat de milostivire, stăpânul primului slujitor i-a iertat datoria. Desigur, regele este Dumnezeu Tatăl, care ne iartă totul.

Dar acum Isus ne spune ce trebuie să facem cu un frate care are nevoie de iertare. Căci debitorul iertat îl întâlnește pe un coleg de muncă ce îi datora o sută de dinari, adică plata zilnică a o sută de lucrători. Nu-l iartă, ci îl aruncă în închisoare. Debitorul căruia i se iertaseră zece mii de salarii anuale nu a fost în stare să ierte o sută de zile de muncă. În timp ce Dumnezeu este milostiv și bun cu noi, noi suntem meschini și pretențioși cu cei din jur.

Ceea ce trebuie să-i iert fratelui meu este puțin față de ceea ce Dumnezeu mi-a iertat mie; ba mai mult, dacă am fi conștienți de aceasta, este puțin față de ceea ce Isus mă iartă în fiecare zi. Așa cum observă Regele: „Oare nu trebuia și tu să ai milă de aproapele tău, așa cum am avut și eu milă de tine?” Și îi retrage iertarea.

Poate fi greu să ierți. Și totuși, iertarea este în inima Evangheliei, este modul nostru de a trăi. Isus a trăit, a murit și a înviat pentru a ne oferi iertarea lui Dumnezeu. Mai întâi o primim noi, apoi suntem chemați să facem posibil ca și alții să o experimenteze. Astfel, cercul iubirii lui Cristos se lărgește tot mai mult, cuprinzând tot mai multe persoane, tot mai multe surori și frați, tot mai multe oi pierdute, pe unul și pe altul.

A ierta astfel cere caritate, cere umilință și rugăciune. Credința noastră catolică este de asemenea evanghelia iubirii, iar numai caritatea fără limite și fără condiții poate ierta.