Evanghelie (Mt 17, 22-27)
Pe când erau adunați în Galileea, Isus le-a spus: „Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor. Îl vor ucide, dar a treia zi va învia”.
Iar ei au fost cuprinși de o mare tristețe.
După ce au venit la Cafarnaum, cei care încasau contribuția au venit la Petru și i-au zis: „Învățătorul vostru nu achită cele două drahme?”
El a spus: „Da!”
Venind în casă, Isus i-a luat-o înainte spunând: „Simon, ce crezi, de la cine iau regii de pe pământ taxa sau tributul: de la fiii lor sau de la străini?”
Când el a spus: „De la străini”, Isus i-a zis: „Așadar, fiii sunt scutiți. Totuși, ca să nu-i scandalizăm, mergi pe țărmul mării, aruncă undița și ia primul pește care va veni. Deschizându-i gura, vei găsi o monedă. Ia-o și dă-le-o pentru mine și pentru tine”.
Comentariu la Evanghelie
Evanghelia începe cu vestirea viitoarei pătimiri, morți și învieri a lui Isus și se încheie arătând puterea Sa printr-o minune.
Aceasta este a doua vestire a pătimirii, morții și învierii lui Isus. Ucenicii s-au întristat foarte mult, nu voiau să-și piardă Învățătorul. Durerea este una dintre cele mai comune experiențe ale vieții. De multe ori ne găsim suferind adânc din motive și cauze la care nu ne-am așteptat niciodată. Și noi, asemenea ucenicilor, ne putem descuraja în viața de zi cu zi din cauza crucii: ne întristăm din pricina unei nedreptăți, a unui lucru care nu iese așa cum speram, a unei dificultăți. Acest lucru ne poate duce la suferință. Sfântul Josemaría spunea: „Dacă ştii că aceste dureri — fizice sau morale — înseamnă purificare şi merit, binecuvântează-le” (Drum, 219).
Evanghelia continuă cu întrebarea despre darea pentru Templu. Știm că mulți dintre preoții Templului, pe vremea lui Isus, erau scutiți de plata acestei dări. Isus este Fiul lui Dumnezeu și Domn al Templului, prin urmare avea mai multe motive decât oricine să nu o plătească. Totuși, Domnul îi poruncește lui Petru să plătească, «ca să nu-i scandalizăm». Plătește un stater, monedă care valora patru dinari. Darea pentru Templu era de doi dinari de persoană, fiind deci suma exactă pentru Petru și Isus. În minune se reflectă providența atentă a Domnului față de ai Săi. Și pe noi ne invită Domnul să ne împlinim datoriile sociale, să nu ne folosim de privilegii și să ne împlinim obligațiile.
Domnul leagă cele două evenimente. Pe de o parte vedem suferința, iar pe de altă parte vedem puterea lui Dumnezeu care învinge orice dificultate. Învățătura este clară: în viața noastră vom suferi din multe pricini, dar dacă ne punem încrederea în Domnul, El va rezolva cele mai importante probleme ale vieții noastre. Sfântul Josemaría amintea astfel: „Dacă — în fața realității suferinței — simțiți vreodată că sufletul vă șovăie, remediul este să-L priviți pe Cristos” (E Cristos care trece, nr. 168). Să ne punem încrederea în Domnul.