Evanghelie (Mt 25, 1-13)

Atunci împărăția cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare, care și-au luat candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înțelepte Cele nechibzuite și-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, însă cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. Întrucât mirele întârzia, au ațipit toate și au adormit. 

Iar la miezul nopții s-a auzit un strigăt: «Iată, mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!» 

Atunci s-au sculat toate acele fecioare și și-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: «Dați-ne din untdelemnul vostru căci candelele noastre se sting». 

Dar cele înțelepte au răspuns: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă. Mergeți mai degrabă la cei care vând și cumpărați-vă».

Iar în timp ce ele erau plecate ca să cumpere a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă și ușa s-a închis. 

Mai târziu, au venit și celelalte fecioare și au zis: «Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!» 

Dar el le-a răspuns: «Adevăr vă spun, nu vă cunosc». 

Vegheați, așadar, pentru că nu știți nici ziua, nici ceasul!

Comentariu la Evanghelie

Biserica celebrează astăzi memoria Sfintei Tereza Benedicta a Crucii (Edith Stein) și ne propune, pentru a contempla viața ei, parabola fecioarelor care îl așteaptă pe mire, veghind.

Aceste femei aveau misiunea de a-l primi și a-l însoți pe mire la ceremonia nunții. Domnul propune, așadar, această istorisire pentru a ne aminti că trebuie să fim pregătiți pentru întâlnirea cu El. O pregătire care cere, desigur, să învingem somnul, dar mai ales să fim gata și cu candela aprinsă în momentul în care El se va arăta.

Mulți sfinți au văzut în imaginea candelei lumina credinței care reușește să strălucească datorită untdelemnului carității. Edith Stein a arătat prin viața ei adevărul acestei parabole. De la apropierea ei de credința catolică, la vârsta de 30 de ani, trecând prin a se călutări în Carmel – unde își va schimba numele în Tereza, în cinstea sfintei fondatoare spaniole – și până la moartea sa eroică în lagărul de concentrare de la Auschwitz, s-a străduit necontenit să-L iubească și să-și mărturisească credința în Isus.

A înțeles încă de la început că a veghea împreună cu Mirele înseamnă a fi gata să îmbrățișezi crucea, și acesta va fi, de fapt, fundamentul celei mai cunoscute cărți ale sale, „Știința Crucii”, scrisă cu câteva luni înainte de a muri.

Un supraviețuitor care a cunoscut-o pe Tereza în ultimele ei zile povestește că sfânta a știut să păstreze candela aprinsă până la sfârșit: „Acea femeie, cu un zâmbet care nu era o simplă mască, lumina și încălzea. Am avut certitudinea că mă aflam în fața unei persoane cu adevărat mari”.

Astăzi, Biserica celebrează sărbătoarea întâlnirii Terezei cu iubitul ei Mire, pe care L-a așteptat și L-a însoțit cu răbdare, știind să păstreze untdelemnul carității, veghind până la capăt.