Evanghelie (Lc 2, 41-51)

Părinții lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paștelui. Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. 

După ce s-au împlinit acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinții lui nu știau. Crezând însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi și-l căutau printre rude și cunoscuți. Negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-l. 

După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. Toți cei care îl ascultau se mirau de înțelepciunea și de răspunsurile lui. 

Văzându-l, ei au rămas înmărmuriți și mama lui i-a spus: „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău și cu mine te-am căutat îngrijorați”. 

El însă le-a spus: „De ce ni-ați căutat? Nu știați că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?”

Însă ei n-au înțeles cuvântul pe care li-l spusese.

Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret și era supus lor. Iar mama lui păstra toate acestea în inima ei.

Comentariu la Evanghelie

Astăzi, Biserica celebrează sărbătoarea Inimii Neprihănite a Mariei. Inimile lui Isus și a Mariei sunt minunat unite încă din momentul Întrupării. Biserica ne învață că cel mai sigur drum pentru a ajunge la Isus este prin Maria. Papa Pius al XII-lea a instituit această sărbătoare pentru întreaga Biserică pe 4 mai 1944. Prin mijlocirea Mariei obținem pace între națiuni, libertate pentru Biserică, convertirea păcătoșilor, iubire față de curăție și trăirea virtuților.

În Evanghelia de astăzi, Sfânta Familie merge la Templul din Ierusalim. O fac din devoțiune. Legea lui Moise obliga pe bărbații israeliți să se prezinte înaintea Domnului de trei ori pe an: la Paște, la Rusalii și la Sărbătoarea Corturilor. Această obligație nu îi viza pe femei și nici pe copiii sub 13 ani. În plus, în vremea lui Isus, era obiceiul ca doar cei care locuiau la o distanță mai mică de o zi de mers să participe la aceste pelerinaje, care de regulă se limitau la sărbătoarea Paștelui. Cum Nazaretul era la mai multe zile de mers de Ierusalim, nici Iosif nu era ținut strict de precept. Cu toate acestea, atât el, cât și Maria mergeau în fiecare an la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui (Lc 2,41).

La întoarcere, bărbații și femeile călătoreau separat. Copiii puteau merge cu oricare dintre cele două grupuri. Maria și Iosif își dau seama că Isus nu este cu ei și, îngrijorați, încep să-L caute printre rude și cunoscuți (Lc 2,44). Probabil chiar în acea noapte s-au întors în grabă la Ierusalim. În a treia zi de căutări, L-au găsit în Templu. Era așezat în mijlocul învățătorilor Legii, îi asculta și le punea întrebări. Și toți cei care Îl ascultau rămâneau uimiți de înțelepciunea și răspunsurile Lui (Lc 2,46-47).

Și Fecioara și soțul ei, când L-au văzut, au rămas uimiți (Lc 2,48). Dar uimirea lor nu era provocată de înțelepciunea Lui, ci de faptul că pentru prima oară se întâmpla ceva de acest fel: Isus, fiul atât de ascultător, rămăsese în Ierusalim fără să le spună.

— „Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine Te-am căutat îngrijoraţi”. Iar El le-a răspuns: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui meu?” Dar ei nu au înțeles cuvântul pe care li l-a spus (Lc 2,48-50).

Ei nu au înțeles răspunsul pe care l-a dat (Lc 2,50). Maria și Iosif nu înțeleg. Isus vrea să le dezvăluie aspectele tainice ale relației Sale cu Tatăl, aspecte pe care Maria le intuiește, dar fără să le poată lega de încercarea pe care o trăia. Răspunsul Mariei este admirabil. În adâncul sufletului ei, păstra toate aceste lucruri, meditându-le în inima ei (Lc 2,51).

Primind acel răspuns, fără să-l înțeleagă, Maria și Iosif s-au supus planurilor lui Dumnezeu, cu o umilință și o docilitate desăvârșite. Este o lecție pentru toți creștinii: suntem invitați să primim cu iubire manifestările Providenței divine, chiar și atunci când nu le înțelegem. Inima Mariei este pe deplin unită cu Inima lui Isus. Nu înțelege, dar se încrede, pentru că știe că planurile lui Dumnezeu sunt mai mari decât planurile oamenilor. Să-i cerem Mariei o inimă asemenea celei a ei, mereu gata să accepte voința lui Dumnezeu.

Inimă Neprihănită a Mariei, roagă-te pentru noi!