Evanghelie (Mt 7,15-20)

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Feriți-vă de profeții falși care vin la voi în haine de oi, dar înăuntru sunt lupi răpitori. Îi veți recunoaște după roadele lor. Oare se culeg struguri din mărăcini sau smochine din ciulini? La fel, tot pomul bun face fructe bune, iar pomul rău face fructe rele. Un pom bun nu poate să facă fructe rele, nici un pom rău să facă fructe bune. Orice pom care nu face fructe bune este tăiat și aruncat în foc. Așadar, îi veți recunoaște după roadele lor”.

Comentariu

Predica de pe Munte, care a avut loc într-o etapă relativ timpurie a vieții publice a Domnului nostru, i-a uimit pe ascultători și le-a lărgit orizonturile: fuseseră chemați la nimic mai puțin decât desăvârșirea. La sfârșitul acestui discurs măreț, au rămas uluiți, „deoarece El învăţa ca unul care are autoritate, şi nu în felul cărturarilor lor” (Mt 7,28). Cuvântul Său era sigur, definitiv; în învățătura Lui nu era nici urmă de îndoială sau ezitare. Mesajul Său era de înțeles pentru toți și se exprima în limbajul lor de zi cu zi. Dar în același timp era sublim și se vedea limpede că era cuvântul lui Dumnezeu.

Evanghelia de astăzi este un exemplu bun al lucrului care i-a impresionat atât de mult pe cei din mulțime. Domnul nostru îi judecă pe profeții mincinoși și rostește asupra lor sentința de condamnare, cu propria Sa autoritate: „Orice pom care nu face fructe bune este tăiat și aruncat în foc” (Mt 7,19).

Este o problemă perpetuă. Au existat mulți profeți ai Vechiului Testament care au rătăcit poporul, iar mai târziu, în vremea Părinților Bisericii, au fost învățători care păreau evlavioși și zeloși, dar care, în realitate, nu aveau simțămintele lui Cristos (cf. Sf. Ieronim, Comm. in Matth., 7). Același lucru se poate întâmpla chiar și în zilele noastre.

În Discursul de la Cina cea de Taină, Isus și-a aprofundat învățătura anterioară: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în mine și eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, la fel ca mlădița, și se usucă. Se adună, se aruncă în foc și arde” (In 15,5-6).

Cheia discernământului este, așadar, dacă învățătorul răspândește caritatea și unitatea sau, dimpotrivă, produce dezbinare și neînțelegere – un rod rău – în trupul mistic al lui Cristos, care este Biserica. Uneori se afirmă că ar exista o opoziție între a proclama adevărul, pe de o parte, și a fi caritabil, pe de altă parte. Însă Domnul ne spune în acest pasaj că, în realitate, adevărul și caritatea merg împreună. Prin urmare, ucenicul caută adevărul în comuniune cu Magisteriul Bisericii, prin care învățătura lui Cristos este vestită lumii.