Evanghelie (Mt 6,1-6.16-18)

„Aveți grijă să nu săvârșiți faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri. Așadar, când dai de pomană, nu trâmbița înaintea ta, așa cum fac ipocriții în sinagogi și pe străzi ca să fie lăudați de oameni. Adevăr vă spun: și-au primit răsplata. Tu, însă, când dai de pomană, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta pentru ca pomana ta să fie în ascuns și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti. Iar când vă rugați, nu faceți ca ipocriții pentru că lor le place să se roage stând în picioare în sinagogi și la colțurile piețelor ca să fie văzuți de oameni. Adevăr vă spun: și-au primit răsplata. Tu, însă, când te rogi, intră în camera ta și, închizând ușa, roagă-te Tatălui tău care este acolo, în ascuns, și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti.

Când postiți nu fiți triști ca ipocriții, căci ei își strâmbă fețele, ca să arate oamenilor că postesc. Adevăr vă spun: și-au primit răsplata. Dar tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, care este în ascuns. Și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti”.

Comentariu la Evanghelie

În Evanghelia de astăzi, Domnul ne propune trei mari monumente pe care le putem înălța în viața noastră creștină: milostenia, rugăciunea și postul. Sunt trei lucrări minunate care Îi sunt plăcute Tatălui nostru care este în ceruri.

Pentru ca aceste fapte să nu-și piardă valoarea, trebuie să le împlinim cu privirea îndreptată spre Dumnezeu. A da milostenie, a te ruga sau a te mortifica doar pentru a face impresie sau pentru a părea că „suntem oameni buni” întunecă frumusețea unei fapte care este deja, în sine, valoroasă. Ar fi ca și cum ai pune un văl peste un monument artistic sau ai adăuga o tușă nepricepută unei picturi deja terminate.

Isus folosește o expresie repetitivă când expune aceste învățături: Tatăl tău vede în ascuns. Cu toții simțim că faptele bune ar trebui recunoscute, iar Domnul nu neagă această realitate. Însă ne amintește că cea mai valoroasă recunoaștere este cea care vine de la Dumnezeu. Din păcate, oamenii pot lăuda astăzi o persoană și mâine s-o critice. Dar privirea părintească a lui Dumnezeu nu se schimbă niciodată.

Domnul prețuiește caritatea noastră, rugăciunea noastră și sacrificiile noastre, oricât de mici și ascunse ar părea. Când vom ajunge în cer, vom putea contempla împreună cu El monumentele de iubire pe care le-am înălțat în viața noastră și ne vom bucura descoperind valoarea imensă pe care au avut-o în ochii Săi.