Evanghelie (Mt 5, 27-32)

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: 

„Ați auzit că s-a spus: Să nu comiți adulter. Eu însă vă spun că oricine privește o femeie, dorind-o, a și comis adulter cu ea în inima lui. 

Dacă ochiul tău drept te duce la păcat, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale, decât să-ți fie aruncat în Gheenă tot trupul. Și, dacă mâna dreaptă te duce la păcat, taie-o și arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale, decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă. 

S-a spus: Cine își lasă femeia să-i dea act de despărțire. Eu însă vă spun: oricine își lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter și oricine se însoară cu una lăsată comite adulter”.

Comentariu la Evanghelie

Evanghelia de astăzi face parte din Predica de pe Munte, primul dintre marile discursuri în care sfântul Matei reunește învățăturile lui Isus despre Împărăția lui Dumnezeu. Isus detaliază atitudinile pe care trebuie să le avem față de Lege, față de Dumnezeu, față de aproapele și în rugăciune. Își începe discursul enumerând fericirile, care conturează chipul lui Isus Cristos și manifestă iubirea Sa. Isus ne învață aici plinătatea Legii, ne invită să mergem mai departe, să trăim viața creștină nu ca pe o simplă împlinire a poruncilor, ci ca pe o aspirație la o atitudine interioară. „Fericit” înseamnă „binecuvântat” sau „cu adevărat bucuros”. Fericirile sunt calea noastră spre fericirea autentică.

În acest context trebuie înțeleasă Evanghelia zilei. Isus coboară la detalii concrete pentru a ne arăta cum putem ajunge la plinătatea Legii.

Pornind de la porunca despre adulter (cf. Ex 20,14; Dt 5,18), Isus cheamă la un respect profund față de celălalt, respect care stă la baza Legii. Dacă adulterul înseamnă a-ți însuși, pentru satisfacția personală, o persoană căsătorită, acest lucru nu trebuie să se întâmple nici măcar în forul interior, unde se săvârșește același păcat, chiar dacă nu se manifestă în exterior: „a şi comis adulter în inima lui” (v. 28). O învățătură care ne cheamă să oferim deplinătatea inimii. Pentru a fi fericiți, pentru a trăi o bucurie mai profundă, avem nevoie de o inimă curată, o inimă îndrăgostită, în care să nu existe loc pentru egoism sau pentru gândurile necurate ale inimii omenești.

Isus vorbește, de asemenea, despre vechiul obicei al repudierii. Legea lui Moise prevedea obligația unui act scris: un document semnat de soț care permitea femeii să fie primită de un alt bărbat. Totuși, pentru a sublinia măreția și demnitatea legăturii matrimoniale cu o femeie, Isus declară nule toate repudiile, deoarece ele continuă să o expună pe femeie adulterului și îl implică în păcat și pe cel care o primește.

Învățătorul ne invită mereu să ne privim interiorul. Păcatul nu este doar un act exterior, ci o alegere interioară. Ne rănește pe noi înșine pentru că ne îndepărtează de Dumnezeu și de aproapele. De aceea, a învinge ispita interioară ne ajută să fim oameni mai liberi, pentru că în inima noastră e loc pentru Dumnezeu și pentru ceilalți — devenim mai capabili să iubim.

Isus ne cheamă să privim mereu la rădăcina lăuntrică a păcatelor noastre. Să-I cerem harul de a avea mereu o inimă pregătită să-L iubească pe Dumnezeu și pe aproapele, eliberată de legăturile păcatului.