Evanghelie (In 21,15-19)

În acel timp, când li s-a arătat la Marea Tiberiadei, după ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești mai mult decât aceștia?” 

El i-a zis: „Da, Doamne, tu știi că te iubesc”. 

El i-a spus: „Paște mielușeii mei!” 

El i-a zis iarăși, a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești?” 

El i-a spus: „Da, Doamne, tu știi că te iubesc”. 

I-a zis: „Paște oile mele!” 

I-a zis a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești?” 

Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: „Mă iubești?” și i-a spus: „Doamne, tu știi toate, tu știi că te iubesc”. 

Isus i-a zis: „Paște oile mele! 

Adevăr, adevăr îți spun: când erai mai tânăr, te încingeai singur și te duceai unde voiai. Insă, când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și te va încinge un altul și te va duce unde nu vei voi”. 

Dar aceasta a spus-o, arătând cu ce moarte îl va preamări pe Dumnezeu. După ce a spus aceasta, i-a zis: „Urmează-mă!”

Comentariu la Evanghelie

După învierea plină de bucurie a Învățătorului, ne putem imagina că Sfântul Petru trăia o amestecare intensă de emoții în sufletul său. Pe de o parte, bucuria de nedescris de a-L avea din nou pe Domnul alături, după ce L-a văzut suferind cumplit, de la Ghetsemani până pe Golgota; pe de altă parte, remușcarea profundă pentru tripla lui lepădare în timpul interogatoriului din curtea marelui preot.

Încă de la primele apariții ale lui Isus înviat, Simon Petru trebuie să fi dorit cu ardoare să rămână singur cu Domnul și să vorbească cu El, pentru a-I explica cele întâmplate și a-I cere iertare. Știa că Isus îl va ierta, pentru că Îl văzuse de atâtea ori oferind iertare și pentru că, la Cina cea de Taină, Domnul îi prevestise deja ceea ce avea să se întâmple.

Totuși, acel moment încă nu sosise și Petru era nerăbdător să vină. Acum, în sfârșit, Isus îl ia deoparte pe Simon și are loc acel minunat dialog relatat de evanghelia de astăzi.

Isus, cu pedagogia Sa aparte – atât de divină și atât de umană –, ia inițiativa și îi adresează o întrebare pe care o va repeta de încă două ori: „Simone, fiul lui Ioan, Mă iubești?”. Prin această triplă întrebare, Domnul îi amintește lui Petru de tripla lui lepădare, dar o face într-un mod care îi permite lui Petru să recunoască gravitatea păcatului său și, în același timp, să se știe iubit în întregime de Dumnezeu.

Nu există nici cel mai mic reproș, nici amărăciune, nici vreo umbră de neîncredere. Dimpotrivă: este o iertare care nu doar vindecă rana și curăță pata păcatului, ci regenerează, întărește și dă Viață divină, pentru ca el să o poată împărtăși și altora.

Așa este iertarea lui Dumnezeu, din care vrem să fim părtași și noi, atât primind-o, cât și oferind-o celorlalți.