Evanghelie (In 16,5-11)

În acel timp, Isus le-a zis discipolilor săi: „Acum mă duc la cel care m-a trimis și nimeni dintre voi nu mă întreabă: «Unde mergi?» Dar pentru că v-am spus acestea, întristarea v-a umplut inima. Totuși, eu vă spun adevărul: este mai bine pentru voi ca eu să plec, pentru că, dacă nu mă duc, Mângâietorul nu va veni la voi; însă, dacă mă duc, îl voi trimite la voi. Și când va veni el, va denunța lumea cu privire la păcat, cu privire la dreptate și cu privire la judecată. Cu privire la păcat, pentru că nu cred în mine. Cu privire la dreptate, pentru că mă duc la Tatăl și nu mă veți mai vedea. Cu privire la judecată, deoarece conducătorul acestei lumi a fost judecat”.

Comentariu la Evanghelie

În intimitatea Cinei celei de Taină, Domnul, care știe că discipolii Săi Îl vor părăsi în timpul pătimirii și al morții Sale pe Cruce, le oferă promisiunea trimiterii Duhului Sfânt, Mângâietorul și Apărătorul.

Ne poate surprinde puțin fermitatea cu care Isus le spune că este mai bine să plece, pentru că, dacă nu pleacă, Duhul nu va veni la ei (cf. v. 7). Nu știm prea bine dacă apostolii au înțeles acel „a pleca” al Domnului ca fiind ceva definitiv, cu referire clară la moartea Sa sau la Înălțarea ulterioară, dar în orice caz nu le-ar fi fost pe plac ideea de a-L „pierde” pentru totdeauna pe Învățătorul lor.

La fel ca apostolii, nici noi nu înțelegem uneori modul în care Dumnezeu lucrează în viața noastră, în a altora sau chiar în lume și în Istorie.

În astfel de momente, ne putem aminti învățătura sfântului Paul: „toate conlucrează spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după planul Său” (Rom 8,28). Pentru ucenici, cel mai bun lucru în acel moment era ca Paracletul să vină.