Evanghelie (In 15,9-11)
În acel timp, Isus a spus discipolilor săi:
„Așa cum Tatăl m-a iubit pe mine, așa v-am iubit și eu pe voi. Rămâneți în iubirea mea. Dacă țineți poruncile mele, rămâneți în iubirea mea așa cum eu am ținut poruncile Tatălui meu și rămân în iubirea lui.
V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină”.
Comentariu la Evanghelie
Rămânem foarte atenți la aceste cuvinte ale lui Isus, rostite în timpul Cinei celei de Taină. Ele sunt ca un testament spiritual al Său, adresat celor mai apropiați ucenici. Ne imaginăm privirea Lui care însoțește confesiunile ce ies din adâncul inimii Sale, pentru a rămâne întipărite în a noastră. Isus ne-a vorbit și despre unirea totală dintre El și Tatăl; de aceea, dragostea Tatălui și a Fiului este aceeași. O dragoste revărsată în inimile noastre (cf. Rom 5,5), pentru a fi răspunsă, căci a iubi înseamnă a dori binele celui iubit. Isus, cu dragostea Sa, dorește binele nostru, iar noi, cu aceeași dragoste, dorim binele Lui. Cât de important este să nu ieșim din acest curent de iubire!
Pentru aceasta, ne angajăm să păstrăm poruncile lui Isus, pe care El Însuși le-a practicat înainte de a le predica: rugăciunea neîncetată, faptele bune făcute cu fața către Dumnezeu, iertarea vrăjmașilor, puritatea inimii, privirea curată, atenția față de nevoile celuilalt ca și cum ar fi ale noastre, detașarea de bunurile pământești etc. Să punem în practică toate aceste învățături, pe care le găsim rezumate în Predica de pe Munte (cf. Mt 5-7), înseamnă să rămânem în dragostea lui Dumnezeu.
Putem crede că valoarea noastră este mică, și cu atât mai puțin să ne socotim vrednici pentru ceea ce putem face ca să răspundem iubirii divine. Așa gândea Sfântul Josemaría în Drum: „Cât de puțin este o viață pentru a o oferi lui Dumnezeu! 1, dar Isus nu așteaptă fapte mari. Mai mult, simte o dragoste de predilecție pentru cei mici, aproape neputincioși de unii singuri. De aceea ne mângâie pilda talanților: „Bine, rob bun și credincios; pentru că ai fost credincios în puțin, te voi pune peste mult; intră în bucuria stăpânului tău” (Mt 25,21), în bucuria inefabilă a iubirii divine. Nu ne va lipsi niciodată harul Duhului Sfânt pentru a rămâne credincioși și a putea astfel să ne rugăm cu psalmistul: „Tu îmi vei arăta cărarea vieţii; în faţa Ta sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta” (Ps 16,11).
1 Sfântul Josemaría, Drum, nr. 420.