Evanghelie (In 14, 7-14)
În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi:
„Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.
Dacă mă cunoașteți pe mine, îl cunoașteți și pe Tatăl meu; de pe acum îl cunoașteți și l-ați văzut”.
Filip i-a zis: „Doamne, aratăni-l pe Tatăl și ne este de ajuns”.
Isus i-a spus: „De atâta timp sunt cu voi, și tu nu m-ai cunoscut, Filip? Cine m-a văzut pe mine l-a văzut pe Tatăl. Cum poți spune: «Aratăni-l pe Tatăl?». Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la mine; dar Tatăl, care rămâne în mine, face lucrările sale.
Credeți-mă! Eu sunt în Tatăl și Tatăl în mine. Dacă nu pentru altceva, credeți pentru lucrările acestea.
Adevăr, adevăr vă spun, cine crede în mine va face și el lucrările pe care le fac eu și va face și mai mari decât acestea, căci mă duc la Tatăl. Și orice veți cere în numele meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul. Dacă veți cere ceva în numele meu, eu voi face.
Comentariu la Evanghelie
Afirmația Domnului nostru — „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” — poate fi exprimată și în termeni pozitivi: „Toată lumea poate merge la Tatăl prin Mine”. Scopul ultim este întoarcerea în casa părintească. Dumnezeu ne-a creat și la El trebuie să ne întoarcem, dacă rămânem fideli. De aceea, fără îndoială, Isus ne oferă aceste indicații: El este Calea, unica, care duce la Tatăl. Sfântul Josemaría s-a străduit întotdeauna în viața sa de pietate să urmeze acest itinerar; l-a recomandat și tuturor celor care îi cereau o orientare pentru viața lor spirituală. Pentru că Isus ne spune că El este „Calea” și că, dacă recurgem la El și trăim în prezența Lui, ne va conduce la Tatăl. La Dumnezeu Tatăl, pentru a sublinia astfel paternitatea Sa și, în același timp, filiația noastră. Ne-a sfătuit mereu să căutăm în toate și pentru toate temelia solidă a filiației divine. Nu doar în momentele deosebite ale vieții, de exemplu, când apar contradicțiile și dificultățile, ci și în viața noastră de zi cu zi.
Tot în Evanghelia de astăzi, Isus ne revelează că a-L cunoaște pe Cristos înseamnă a-L cunoaște pe Tatăl: „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl”. Întreaga viață a lui Cristos este o revelare a Tatălui și o manifestare a iubirii imense pe care Dumnezeu ne-o poartă, pentru ca să fim fii ai lui Dumnezeu. În cuvintele sfântului Josemaría: „Dumnezeu ne așteaptă, asemenea tatălui din parabolă, cu brațele întinse, chiar dacă nu merităm. Nu contează cât Îi datorăm. Așa cum s-a întâmplat cu fiul risipitor, este suficient să ne deschidem inima, să tânjim după casa Tatălui nostru, să ne minunăm și să ne bucurăm de darul pe care ni-l face Dumnezeu, de a ne putea numi și de a fi — în ciuda atâtor nerecunoștințe din partea noastră — cu adevărat fiii Săi” (E Cristos care trece, Convertirea copiilor lui Dumnezeu, nr. 64).
Și pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu, El vrea să ne ajute. Isus ne invită să cerem Tatălui, prin El, ceea ce avem nevoie. Vrea să-I cerem ceea ce este cu adevărat spre binele nostru, spre mântuirea noastră. Astfel, „ceea ce veți cere” se înțelege ca fiind ceea ce este bun pentru cel care cere. Iar atunci când ne acordă ceea ce cerem, este pentru că acel lucru este cu adevărat potrivit pentru mântuirea noastră.
Să o rugăm pe Preasfânta Fecioară Maria să ne ajute să facem încă o dată primul pas pentru a ne apropia cu cea mai mare intimitate de Fiul ei Divin, în Sfânta Sa Omenire.