Evanghelie (In 14,1-6)

În acel timp, Isus le-a spus discipolilor săi: „Să nu se tulbure inima voastră! Credeți în Dumnezeu și credeți în mine! În casa Tatălui meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus: Mă duc să vă pregătesc un loc? Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la mine, pentru ca să fiți și voi acolo unde sunt eu. Și unde mă duc eu, voi știți calea”. 

Toma i-a zis: „Doamne, nu știm unde te duci. Cum am putea ști calea?” 

Isus i-a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”.

Comentariu la Evanghelie

„Să nu se tulbure inima voastră”. Când Isus le-a spus aceste cuvinte apostolilor, cu puțin timp înainte de a fi arestat, știa exact ce aveau să aducă următoarele ore și zile și câtă nesiguranță vor simți ucenicii. Isus le-a cerut apostolilor să aibă credință în El, iar prin textul inspirat ne cere și nouă această încredere profundă. Încrederea în Domnul nostru este adevăratul remediu împotriva neliniștii și a fricii.

Isus continuă: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe”. Se referă în mod clar la Cer și adaugă cuvinte care ar trebui să ne încurajeze: „V-am pregătit un loc”. Există un loc destinat fiecăruia dintre noi. Nu este acesta un gând liniștitor? Locul este deja acolo, dacă ne punem încrederea în El și îi urmăm căile.

Pentru că Isus spune mai departe: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Cu toții ne aflăm pe un drum, drumul vieții. Există multe ocolișuri și străduțe lăturalnice. Dar nu trebuie să ne lăsăm înșelați sau rătăciți, pentru că Isus însuși este calea cea adevărată care duce la Tatăl și la viața veșnică.

Deoarece Isus este El Însuși Calea, vom ajunge la destinație atâta timp cât rămânem pe această cale și înaintăm, adică ne identificăm cu adevărat cu învățăturile și modul de viață pe care Domnul nostru îl propune discipolilor Săi. De fapt, primii creștini erau cunoscuți ca „adepți ai Căii” (cf. Fap 9,2; 19,23; 24,14.22).

După cum scrie Sfântul Toma de Aquino: „Dacă te întrebi pe unde trebuie să mergi, primește-L în tine pe Cristos, căci El este calea (...) Este mai bine să mergi pe cale, chiar șchiopătând, decât să alergi repede în afara căii. Căci cel care merge șchiopătând pe cale, chiar dacă înaintează puțin, se apropie de țintă” (Sfântul Toma, Comentariu la Evanghelia după Sfântul Ioan, cap. 14, lec. 2). De fiecare dată când încercăm să-L imităm pe Domnul nostru, Îl luăm pe El drept Cale.

Mai mult, mergând către Tatăl, El ne trimite pe Duhul Sfânt, care rămâne cu noi și ne călăuzește până în ziua în care vom merge acolo unde El a mers și ne vom reuni cu El în casa Tatălui.