Evanghelie (In 13,16-20)

Când Isus a terminat să spele picioarele discipolilor a zis: „Adevăr, adevăr vă spun: nu este servitorul mai mare decât stăpânul său și nici trimisul mai mare decât cel care l-a trimis. Știind acestea, fericiți sunteți dacă le faceți. Nu vorbesc despre voi toți; eu știu pe cine am ales, dar trebuie să se împlinească Scriptura: Cel care mănâncă pâinea mea și-a ridicat călcâiul împotriva mea. Vă spun acestea de pe acum, înainte de a se întâmpla, pentru ca, atunci când se vor împlini, să credeți că eu sunt. Adevăr, adevăr vă spun: cine îl primește pe cel pe care îl voi trimite, pe mine mă primește, iar cine mă primește pe mine îl primește pe acela care m-a trimis”.

„Cel care mănâncă pâinea cu Mine și-a ridicat călcâiul împotriva Mea”. Isus îi previne pe apostoli că un prieten apropiat – și doar unul dintre ei putea fi – Îl va trăda. Totuși, în fața acestui cutremur neașteptat, nu trebuie să se teamă. De fapt, această trădare, când se va produce, va fi un semn pentru ei, ca „să credeți că Eu sunt”. Expresia „Eu sunt” este o afirmare voalată a dumnezeirii Sale. Așadar, evenimentul îi va întări pe apostoli în credință. Li se cere să se agațe de credința lor în El ca Fiu al lui Dumnezeu, chiar și atunci când Îl vor vedea răstignit pe Cruce. Știm că apostolii au fugit, dar ar fi amintit dinainte avertismentul Domnului nostru și, deși cu siguranță au fost foarte tulburați, s-au adunat din nou ca grup în momentul Învierii.

În viață ne întâlnim cu multe surprize, iar unele dintre ele sunt complet neașteptate. Putem chiar să suferim o lovitură care pare dezastruoasă. Dar această prăbușire nu ar trebui să ne tulbure; „slujitorul nu este mai mare decât stăpânul său” – spune Isus – și cu siguranță astfel de dezamăgiri vor veni și peste noi. De fiecare dată când Crucea apare în viața noastră, trebuie să ne amintim de cuvintele Domnului nostru și să ne reînnoim credința ca discipoli ai Săi. Ne putem chiar identifica cu El atunci când suntem trădați sau dezamăgiți de alții.

Chiar înainte de acest episod, Isus le spălase picioarele discipolilor Săi – un gest de profundă slujire, rezervat în acea vreme doar slujitorilor. De asemenea, le poruncise apostolilor să se slujească întotdeauna unii pe alții așa cum i-au văzut pe El făcând. Să ne imaginăm pe Isus îngenuncheat, luând cu gingășie călcâiul piciorului lui Iuda pentru a-l spăla. Atunci cuvintele psalmului citat de Domnul nostru – „Cel care mânca din pâinea Mea și-a ridicat împotriva Mea călcâiul” (Ps 41,10) – capătă un sens suplimentar, dincolo de cel metaforic. Este încă o dovadă și o amintire că nimic nu este în afara planurilor lui Dumnezeu. Isus știa de la început ce urma să se întâmple și că totul avea să contribuie la împlinirea mântuirii noastre. Orice s-ar întâmpla în viețile noastre, putem fi siguri că Dumnezeu va face ca toate să se întoarcă spre binele celor care Îl iubesc (cf. Rom 8,28).