Evanghelie (In 3, 5a. 7b-15)
Isus i-a răspuns [lui Nicodim]: „trebuie să vă naşteţi din nou. Vântul suflă unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Așa este cu tot cel care este născut din Duh”.
Nicodim a răspuns și i-a zis: „Cum se pot întâmpla acestea?”
Isus a răspuns și i-a zis: „Tu ești învățător al lui Israel și nu știi acestea? Adevăr, adevăr îți spun: noi vorbim ceea ce știm și dăm mărturie despre ceea ce am văzut, dar mărturia noastră nu o primiți. Dacă v-am vorbit despre cele pământești și nu mă credeți, cum mă veți crede dacă vă voi vorbi despre cele cerești? Și nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului. Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viața veșnică”.
Comentariu la Evanghelie
Liturghia, în continuitate cu ziua de ieri, ne prezintă a doua parte a conversației dintre Nicodim și Isus. Domnul îl invită pe acest iudeu influent să-și abandoneze schemele de gândire și să primească mesajul despre un nou tip de viață „după duh”. Aceste cuvinte, însă, l-au lăsat destul de nedumerit pe Nicodim, care nu poate decât să întrebe: „Cum se poate face aceasta?”
Poate cu un strop de ironie, Isus îi răspunde că este curios cum de un „învățător al lui Israel” este atât de surprins de lucrurile lui Dumnezeu, care se presupune că sunt domeniul său. Dar nu-l lasă în întuneric și trece la a-i revela un mare mister. În prima parte a conversației, Isus a arătat că noua Viață va veni prin Duhul Sfânt (cf. In 3,5). Acum îl învață că această Viață ne va fi dăruită și prin El. Pentru a-i arăta cum se va întâmpla acest lucru, Isus face o paralelă cu istoria lui Moise și a șarpelui de bronz (cf. Num 21, 4-9).
Atunci, poporul, simțind greutatea peregrinării prin pustiu, a început să tânjească după zilele din Egipt și să-l blesteme pe Dumnezeu și pe Moise pentru situația în care se aflau. Dumnezeu, ca pedeapsă pentru nerecunoștința lor, a trimis niște șerpi veninoși care au adus mare suferință poporului. Dar Moise a mijlocit pentru ei înaintea Domnului, iar Domnul i-a poruncit să facă un șarpe de bronz și să-l ridice pe un stâlp, spunându-i: „oricine este muşcat şi-l va privi va trăi” (Num 21,8).
Acest simbol misterios este reluat de Isus pentru a arăta, așadar, cum ne va dărui El Viața Divină. La fel cum șarpele de bronz îi vindeca pe cei care zăceau pe moarte din cauza mușcăturii de șarpe – evocând drama păcatului strămoșesc –, tot astfel Isus va dărui viața tuturor celor care „vor privi spre cel pe care l-au străpuns” pe Cruce (cf. In 19,37).
Mesajul pe care Isus i-l transmite lui Nicodim este o invitație de a primi viața pe care Dumnezeu ne-o oferă și, asemenea israeliților din pustiu, de a fi vindecați de rănile și mizeriile noastre. Pentru aceasta, este important să ascultăm ceea ce ne învață astăzi Domnul: că Viața cu „V” mare este posibilă dacă privim și ne ținem inima ațintită spre Isus cel Răstignit.