Evanghelie (Mc 12,28-34)
Atunci, unul dintre cărturari, auzind că discută cu ei și văzând că le-a răspuns bine, a venit la el și l-a întrebat: „Care este prima dintre toate poruncile?”
Isus i-a răspuns: „Prima este: Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. A doua este aceasta: Să-L iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Nu este nici o altă poruncă mai mare decât acestea”.
Cărturarul i-a zis: „Bine, învățătorule, adevărat ai spus că el este unul singur și că nu este altul în afară de el și a-l iubi pe el din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea și a-l iubi pe aproapele cape tine însuți este mai mult decât toate holocausturile și decât toate jertfele”.
Isus, văzând că a răspuns cu înțelepciune, i-a spus: „Nu ești departe de împărăția lui Dumnezeu”. Și nimeni nu îndrăznea să-l mai întrebe.
Comentariu la Evanghelie
„Și nimeni nu îndrăznea să-L mai întrebe”.
Așa se încheie Evanghelia de astăzi, după întâlnirea lui Isus cu cărturarul care îl întreabă care este cea mai mare poruncă, cea esențială, cea care dă sens vieții.
Isus Cristos nu răspunde cu o teorie, un raționament sau o simplă informație. Pentru El, această poruncă este viață, se concretizează într-un mod de a trăi.
Pentru a o înțelege cu adevărat, este nevoie de un salt, de trecerea într-o altă dimensiune: de la raționament la întâlnire.
A-L iubi pe Dumnezeu și pe aproapele înseamnă a-L întâlni pe Dumnezeu și pe aproapele, a le face loc în inima noastră, astfel încât Dumnezeu și ceilalți să devină fundamentul propriei vieți.
Și tocmai de aceea rămân tăcuți, pentru că, poate, nu îndrăznesc să facă acest pas.
Una este să întâlnești un om care vorbește despre iubirea lui Dumnezeu, și cu totul alta este să întâlnești un om care este însăși iubirea lui Dumnezeu întrupată, care vrea să ne ducă la acest nivel, la această logică a iubirii, a dăruirii totale și necondiționate.
Iubirea cere totul: toată inima, tot sufletul, toată mintea, toată puterea.
Isus Cristos ni se revelează ca iubirea lui Dumnezeu întrupată, care se frânge și se dăruiește pe deplin, care iubește fără rezerve. El este însăși întruparea acestei porunci.
În Euharistie, ne împărtășim cu El pentru a putea avea această plinătate în inimile noastre, pentru a putea iubi astfel, în El, fără limite și fără jumătăți de măsură.