Evanghelie (Mt 5,17-19)

Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții. Nu am venit să desființez, ci să împlinesc. Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul și pământul, nici o iotă și nici o linioară nu va dispare din Lege, până ce nu se vor împlini toate. Așadar, dacă cineva va încălca una dintre aceste porunci mai mici și-i va învăța astfel pe oameni, va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. Dar, dacă cineva le va împlini și va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor.

Comentariu la Evanghelie

Ne aflăm pe Muntele Fericirilor, pe malul lacului Genezaret, și ascultăm o parte din Predica de pe Munte, așa cum o consemnează Sfântul Matei în Evanghelia sa.

Întregul peisaj vorbește despre viață, despre viață din belșug.

Și, în armonie cu această imagine, Isus le spune celor care Îl ascultă: „Să nu credeți că am venit să desființez Legea sau Profeții; nu am venit să le desființez, ci să le împlinesc.”
În continuitate cu Vechiul Testament, Isus a venit să ne dăruiască plinătatea vieții. El dorește ca noi să fim fericiți – și cu cât mai fericiți, cu atât mai bine.

Isus știe că suntem fericiți doar în măsura în care ascultăm, trăim și răspândim Cuvântul său: oricine ține și învață aceste porunci va fi mare în Împărăția Cerurilor.”

Aici, pe pământ, suntem chemați să trăim în simplitatea lucrurilor mărunte. Micimea prezentului ne va face mari în Împărăția Cerurilor. Mică este Sfânta Ostie pe care o primim la împărtășanie, dar în ea se află măreția sfântă a lui Isus.

Zilele acestea de Post Mare, în timp ce ne pregătim să retrăim Pătimirea, Moartea și Învierea Domnului, sunt un prilej minunat pentru a reflecta asupra drumului nostru de credință: dacă suntem fideli Domnului, dacă dăm importanță detaliilor mici, dacă ne purificăm sufletul și ne întoarcem pe calea cea dreaptă prin pocăință.