Evanghelie (In 11,45-57)
Mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ceea ce făcuse el, au crezut în el. Dar unii dintre ei au mers la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.
Așadar, arhiereii și fariseii au convocat Sinedriul și au spus: „Ce să facem, pentru că acest om face multe semne? Dacă-l lăsăm așa, toți vor crede în el; vor veni romanii și vor distruge și sanctuarul nostru și națiunea”.
Unul dintre ei, Caiafa, care era marele preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic, nici nu înțelegeți că este mai bine pentru voi ca să moară un singur om pentru popor și să nu piară întreaga națiune”.
Însă nu a spus aceasta de la sine, ci, fiind mare preot în anul acela, a profețit că Isus trebuia să moară pentru popor. Și nu numai pentru popor, ci și pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiți ai lui Dumnezeu.
Din ziua aceea, au hotărât să-l ucidă. De aceea, Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ținut aproape de pustiu, într-o cetate numită Efraim și a rămas acolo împreună cu discipolii.
Era aproape Pastele iudeilor și mulți din provincie au urcat la Ierusalim, înainte de Paști, ca să se purifice. Îl căutau pe Isus și spuneau unii către alții, în timp ce stăteau în templu: „Ce credeți, oare să nu vină la sărbătoare?”
De fapt, arhiereii și fariseii dăduseră ordin ca, dacă știe cineva unde este, să-l denunțe, ca să-l aresteze.
Comentariu la Evanghelie
În acest pasaj, sfântul Ioan ne dezvăluie intențiile adversarilor Domnului, practic în ajunul Pătimirii, adică, pentru noi, la porțile Săptămânii Sfinte care o actualizează și o comemorează. Este evident că fiecare dintre aceste discuții ar merita un comentariu amplu. Totuși, astăzi ne vom concentra atenția asupra unui detaliu care pare marginal, dar care are o mare importanță. Mai ales în epoca noastră, atât de dominată de imagini și de tot felul de zgomote, datorate în mare parte noilor tehnologii.
Evanghelistul precizează că iudeii „din ziua aceea au hotărât să-l omoare”. Ce face Isus când află acest lucru? „Atunci Isus nu mai umbla în public printre iudei, ci a plecat de acolo în regiunea de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim.” În reacția Sa, putem vedea o măsură de prudență, deoarece încă nu sosise ceasul sacrificiului Său, stabilit de Tatăl și nu de oameni. O astfel de interpretare este cu siguranță legitimă.
Cu toate acestea, putem considera și ceva mai profund și spiritual, ceva care ne poate ajuta în pregătirea noastră pentru Săptămâna Mare, pentru a participa pe deplin la ceremoniile Triduum-ului Sfânt. Ca în multe alte ocazii, Domnul nostru simte nevoia de reculegere, de a intra adânc în sufletul său pentru a înfrunta teribila încercare a Pătimirii. Adesea, Părinții Bisericii și autorii de cărți de spiritualitate au subliniat intensitatea vieții sale de rugăciune. Aici avem o nouă dovadă.
Ca propunere concretă pentru rugăciunea noastră, am putea reflecta la un punct din cartea „Drum” a sfântului Josemaría: „Reculege-te. – Caută-L pe Dumnezeu în tine și ascultă-L”. Să încercăm să ne reculegem în ajunul Săptămânii Sfinte și pe tot parcursul ei, urmând poate un sfat al papei sfânt Ioan Paul al II-lea. Într-adevăr, cei mai în vârstă ne amintim că el propunea creștinilor un „post de la televizor”. Este clar că sugestia sa se poate aplica și noilor mijloace de comunicare: smartphone-uri, computere etc., și, mai ales, conexiunilor la internet. Să-i cerem, așadar, Fecioarei Maria să ne ajute să păstrăm toate aceste lucruri, meditându-le în inima noastră (cf. Lc 2,19).