Iosif s-a abandonat fără rezerve în mâinile lui Dumnezeu, dar nu a refuzat niciodată să reflecteze asupra evenimentelor și astfel a putut obține de la Domnul acel grad de înțelegere a lucrărilor lui Dumnezeu care este adevărata înțelepciune. În acest fel, el a învățat încetul cu încetul că planurile supranaturale au o coerență divină, care este uneori în contradicție cu planurile umane.
(Este Cristos care trece, nr. 42)