Creatorul S-a dezbordat de dragoste pentru făpturile Sale. Domnul nostru Isus Cristos, ca și cum toate celelalte dovezi ale Milostivirii Sale nu ar fi fost de ajuns, instituie Euharistia pentru ca noi să-L putem avea mereu aproape și –în măsura în care putem înțelege– pentru că, mișcat de Iubirea Sa, Cel care nu are nevoie de nimic, nu vrea să Se lipsească de noi. Sfânta Treime S-a îndrăgostit de om, de acel om ridicat la ordinea harului și făcut după chipul și asemănarea Lui; l-a răscumpărat de păcat –de păcatul lui Adam care a căzut asupra tuturor descendenților săi și de păcatele personale ale fiecăruia– și dorește cu ardoare să locuiască în sufletul nostru: cine Mă iubește, va păzi cuvântul Meu; Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și Ne vom face locuință în el.

• Acest curent trinitar de iubire față de oameni se perpetuează într-un mod sublim în Euharistie. Cu mulți ani în urmă, cu toții am învățat la catehism că Sfânta Euharistie poate fi considerată ca Jertfă și ca Sacrament; și că Sacramentul ni se prezintă ca Împărtăşanie şi ca o comoară pe altar: în Tabernacol. Biserica dedică o sărbătoare specială misterului euharistic, Trupului lui Cristos —Corpus Christi— prezent în toate tabernacolele din lume.
  
  E Cristos care trece, nn. 84-85