„Cere adevărata smerenie”

Umilința apare din cunoașterea lui Dumnezeu și din cunoașterea de sine (Forja, nr. 184).

Aceste întristări, pentru că vezi sau pentru că ţi se descoperă defectele, nu au niciun motiv…

– Cere adevărata umilinţă

(Brazdă, nr. 262).


Doamne, Îți cer un dar: Iubirea… o iubire care să mă purifice — și încă un alt dar: să mă cunosc, ca să umplu de smerenie.

(Forja, nr. 185)


Sunt sfinți cei care luptă până la sfârșitul vieții: cei care știu să se ridice mereu după căderi sau după poticniri, spre a pleca din nou vitejește la drum, smeriți, plini de iubire și plini de speranță.

(Forja, nr. 186).


Dacă erorile tale te fac mai umil, dacă te aduc să cauți cu mai multă energie sprijinul brațului divin, vor fi atunci pentru tine o cale de sfințenie: „felix culpa“ — fericită vină!, cântă Biserica.

(Forja, nr. 187).


Umilința îndeamnă pe fiecare suflet să nu se descurajeze în fața propriilor erori.

Adevărata umilință… ne face să cerem iertare!

(Forja, nr. 189).

Primește mesaje prin e-mail

email