Opus Dei

Foarte umani, foarte divini (13): Virtutea castității se raportează la capacitatea noastră de a percepe ceea ce poate să umple inima umană, să aspire la aceasta și să se bucure de ea; ea ne permite să-l descoperim pe Dumnezeu în toate.

Foarte umani, foarte divini (12): Provocarea de a fii sărac în duh trăind în mijlocul lumii.

Foarte umani, foarte divini (11): Temperându-ne dorința cunoașterii ni se permite să atingem realitatea și să fim suflete contemplative în mijlocul lumii.

Foarte umani, foarte divini (10): Virtutea tăriei ne permite să-L urmăm pe Isus oricare ar fi condițiile schimbătoare ale vieții noastre și ale anturajului nostru.

Foarte umani, foarte divini (09): Câteva virtuți care ne pregătesc să fim suflete contemplative în viața obișnuită.

Foarte umani, foarte divini (08): În acest al optulea articol, ne vom opri asupra unor sfaturi și atitudini care ne pregătesc să fim sămânța fertilă, fiecare la locul său în lume.

Maica noastră ne învață să fim complet deschiși voinței divine, chiar dacă aceasta este misterioasă. De aceea, ea este maestră a credinței.

În inima preotului bate o dorință profundă de fidelitate față de Dumnezeu și de slujire a celorlalți. Cei care descoperă chemarea de a trăi spiritul Opus Dei găsesc în Societatea Preoțească a Sfintei Cruci un sprijin pe drumul lor de sfințenie, în deplină unire cu episcopul și cu prezbiteriul.

Foarte umani, foarte divini (07): În acest al șaptelea articol vom descoperi câteva virtuți ale muncii ascunse într-o imagine folosită de Isus: cea a femeii care pregătește pâinea pentru mulți. Provocarea constă în a ne transforma sarcinile zilnice în iubire pentru cei din jurul nostru.

Foarte umani, foarte divini (06): Reflectarea, alegerea căii, trecerea la acțiune. Trei momente esențiale care conturează prudența, virtutea necesară pentru a face binele în singurul loc real: aici și acum.