Opus Dei

Au venit la Cafarnaum şi, când erau în casă, i-a întrebat: "Despre ce aţi discutat pe drum?" Însă ei tăceau

Isus nu limitează dialogul său la un grup mic, restrâns: vorbeşte cu toţii

Este rege şi doreşte să domnească în inimile noastre de fii ai lui Dumnezeu. Dar să punem la o parte imaginea pe care o avem despre domniile pământului: Cristos nu domină nici nu încearcă să se impună

Sacrificiu! Sacrificiu! —Este adevărat că a-L urma pe Isus Cristos (şi chiar El a spus-o), înseamnă a-şi purta crucea. Dar nu-mi place să aud sufletele care s-au îndrăgostit de Domnul Nostru vorbind atâta de cruce şi de renunţări

Dacă uneori cazi, fiul meu, aleargă repede la Spovadă şi la direcţiunea spirituală: arată lovitura!

Isus ispitit. Tradiţia explică această scenă considerând că Domnul nostru, pentru a ne da exemplu în toate, vrea să fie supus şi ispitei

Sunt săraci şi ignoranţi. Totuşi nu sunt nici simpli nici puri. Cu toată îngustimea lor de vedere, sunt ambiţioşi

Văzând mulţimile, [Isus] s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: "Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor"

Gândiţi-vă la scena relatată de sfântul Luca, când Isus ajunge lângă localitatea Nain

„Sunt oameni care se închid faţă de lumina credinţei. Idealurile de pace, de concordie, de fraternitate sunt primite şi proclamate, dar adesea sunt dezminţite de fapte. Unii, apoi, se obosesc inutil să întemniţeze glasul lui Dumnezeu, împiedicându-i difuziunea cu forţa brută sau cu o armă mai puţin zgomotoasă, dar poate mai crudă, pentru că face insensibil spiritul: indiferenţa” ‘Este Isus care trece’, 150