Filmul There Be Dragons (Vin balaurii) a rulat în 2011 pe marile ecrane din Statele Unite. La 17 octombrie filmul va fi proiectat în Institutul Cervantes din București. Agenţia Zenit l-a intervievat pe Joaquín Navarro-Valls, unul dintre numeroşii investitori ai acestei producţii, care l-a cunoscut foarte bine pe Sf. Josemaría. Navarro-Valls a constatat că „There Be Dragons” reuşeşte să declanşeze la spectatori capacitatea de a ierta.

În interviul acordat agenţiei Zenit, Joaquín Navarro-Valls, purtător de cuvânt al Papei Ioan Paul al II-lea şi al Papei Benedict al XVI-lea din 1984 până în 2006 explică motivele care l-au determinat să investească în acest film împreună cu mai multe posturi de televiziune şi cca. o sută de alţi investitori particulari.

- Mai mult de douăzeci de ani aţi trăit în apropierea recentului beatificat Papa Ioan Paul al II-lea, căruia i-aţi fost purtător de cuvânt şi colaborator apropiat, precum şi cinci ani alături de Sf. Josemaría, unul dintre personajele acestui film. Aveau trăsături comune aceşti doi sfinţi?

- Din punct de vedere uman şi psihologic aveau în comun un simţ extraordinar al umorului pe care l-au cultivat până în clipa morţii. Aveau de asemenea aceeaşi capacitate de iniţiativă. Amândoi au venit în întâmpinarea nevoilor celorlalţi şi a imperativelor epocii lor, fără a se lăsa opriţi de cine ştie ce probleme sau de adversităţile care se stârneau clipă de clipă.

La nivel spiritual aveau amândoi convingerea neclintită de a se şti în mâna lui Dumnezeu şi dorinţa de a-i împlini poruncile. Sf. Josemaría se definea pe sine însuşi ca „un nebun” din dragoste de Dumnezeu. Preaferictul Papa Ioan Paul al II-lea pierdea noţiunea timpului de cum se adâncea în rugăciune în faţa unui altar.

Josemaría Escrivá şi Karol Wojtyla erau în egală măsură fiinţe în carne şi oase, oameni profund ancoraţi în epoca lor. Când am cunoscut un sfânt, când viaţa noastră s-a încrucişat cu a lui, am fost obligaţi să ne modificăm ideea de sfinţenie încetăţenită de pe vremea artei baroce, centrată în primul rând pe momentele lor de revelaţie. Acestă idee era lipsită de realism, de consistenţă, de o măsură dreaptă a lucrurilor. Cei doi sfinţi ne-au arătat cel mai bine cum sfinţenia este legată de realitatea materială şi de tot ce este uman. I-am văzut împărtăşind bucuriile şi suferinţele celor care le erau aproape, râzând sau emoţionându-se împreună cu noi. Consider că un sfânt este mereu un soi de realist, realismul său constând în a vedea lucrurile prin ochii lui Dumnezeu.

Josemaría Escrivá şi Karol Wojtyla ne-au făcut să înţelegem că realităţile umane şi concrete ale acestei lumi ascund „ceva divin” care ne aşteaptă şi că omul trebuie să ştie să descopre acest lucru. Orice activitate, orice moment are o componentă divină. Aş mai adăuga de asemenea că amândoi aveau o anumite concepţii teologice comune. Interesul pentru „teologia laică” de pildă. La acest nivel aportul Sfântului Josemaría Escrivá, care a fondat Opus Dei în 1928, a fost colosal. Consider că promovând sanctificarea acestuia din urmă Ioan Paul al II-lea dorea de asemenena să proclame în modul cel mai solemn acest ideal al sfinţeniei în viaţa obişnuită.

- De ce v-aţi decis să investiţi personal în “There Be Dragons”?

- Vă aminitiţi că am trăit aproape de doi sfinţi. M-am considerat într-un anume fel responsabil să transmit această trăire extraordinară şi consider că cinematografia ar putea fi un instrument potrivit.

În 2005 am colaborat la o co-producţie italo-americană despre Karol Wojtyla, coordonată de Lux Vide pornind din Italia. Puţin mai târziu, când Roland Joffé şi producătorul lui “There Be Dragons” mi-au vorbit despre proiectul lor am fost foarte impresionat. M-am decis să investesc şi eu. Ideea lui Joffé m-a interesat enorm. Acest realizator a creat o poveste cu vieţi paralele, aşa cum a făcut în „The Mission” sau în „Ruptura”, în care Josemaría Escriva este personajul principal. Nu prezintă viaţa unui sfânt, ci viaţa complexă a persoanelor asupra căror un preot sfânt are o influenţă determinantă. Drama lui Joffé este construită pe tema iertării şi are o valoare general umană în toată istoria umanităţii.

- Cum consideraţi rezultatul?

- Cred că este vorba de un film plin de umanitate, de forţă dramatică şi de fascinaţie. Primirea care i-a făcut-o publicul din Spania, unde rulează pe ecrane de şase săptămâni, confirmă părerea mea. Şi împărtăşesc această părere cu mai mulţi oameni: Roland Joffé şi-a redescoperit cele mai bune capacităţi şi a realizat un film care emoţionează şi care te face să trăieşti nişte momente extraordinare.

Consider că este vorba de o poveste amplă despre pasiunile omeneşti şi pe care doar iertarea ajunge să o rezolve. Într-adevăr iertarea este tema centrală a filmului: povestea unui personaj ambiguu, Manolo Torres (Wes Bentley) care sfârşeşte prin a soluţiona problema pe care o are cu fiul său într-un mod foarte emoţionant şi categoric decisiv. Dar ceea ce contează cel mai mult este mărturisirea adevărului provocată de acest film.

Fără îndoială, Roland Joffé i-a determinat pe nenumăraţi oameni să ajungă să ierte. Producătorii au primit zi de zi mesaje de mulţumire (dintre care unele pe internet) de la persoane care au văzut acest film şi s-au convins să se întoarcă acasă după ce ani de zile au stat departe, au fost reconcilieri între părinţi şi copii care s-au acceptat din nou unii pe alţii, iar unii s-au întors cu faţa spre Dumnezeu după o lungă perioadă de rătăcire. În calitate de producător consider că aceste reacţii ne răsplătesc din plin, o răsplată incalculabilă, mai mult decât orice altă recompensă financiară.

Mai multe informații pe: St. Josemaria Institute: There Be Dragons