Transformarea muncii în rugăciune

Fiii mei, acolo unde sunt oamenii, fraţii voştri, acolo unde sunt aspiraţiile voastre, munca voastră, acolo unde se revarsă iubirea voastră, acela este locul întâlnirii voastre zilnice cu Cristos

Fiii mei, acolo unde sunt oamenii, fraţii voştri, acolo unde sunt aspiraţiile voastre, munca voastră, acolo unde se revarsă iubirea voastră, acela este locul întâlnirii voastre zilnice cu Cristos. Este în mijlocul lucrurilor materiale ale pământului pe care trebuie să le sfinţim, slujind lui Dumnezeu şi tuturor oamenilor.

Colocvii, 113

Tot ce faci, fă-o din Iubire. – Astfel, nu există lucruri mărunte: totul este mare. – Perseverenţa în lucrurile mărunte, din Iubire, înseamnă eroism.

Drum, 813

Continuă să împlineşti exact îndatoririle momentului. – Munca aceasta – umilă, monotonă, măruntă – este rugăciune închegată în opere care te fac demn să primeşti harul celeilalte lucrări – mare, întinsă, adâncă – la care visezi.

Drum, 825

Noi suntem oamenii străzii, creştini oarecare, înglobaţi în sistemul circular al societăţii, şi Domnul ne vrea sfinţi, apostolici, chiar în mijlocul muncii noastre profesionale; vrea ca să ne sfinţim în ocupaţia noastră, ca să sfinţim chiar ocupaţia şi ca, prin ea, să ajutăm pe alţii să se sfinţească. Fiţi siguri că Dumnezeu vă aşteaptă în ambientul vostru cu grijă de Tată, de Prieten; şi gândiţi-vă că prin munca voastră profesională făcută cu simţ de responsabilitate, în afară de a vă susţine economic, faceţi un serviciu direct pentru dezvoltarea societăţii, uşuraţi poverile altora şi menţineţi atâtea opere de asistenţă – locală şi universală – în beneficiul persoanelor şi popoarelor mai puţin favorizate.

Prietenii lui Dumnezeu, 120

A nu uita: trebuie ca în toate activităţile omeneşti să fie bărbaţi şi femei care, atât în viaţa cât şi în munca lor, să poarte Crucea lui Cristos, ridicată sus, vizibilă, dătătoare de puteri; simbol al Mântuirii, al unităţii neamului omenesc şi al Dragostei cu care Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Treime a iubit şi iubeşte mereu omenirea!

Brazdă, 985

Chiar dacă îl respect, nu voi împărtăşi niciodată punctul de vedere al acelora care despart rugăciunea de viaţa activă, ca şi cum ar fi două lucruri incompatibile. Noi, fiii lui Dumnezeu, trebuie să fim nişte contemplativi: persoane care, în mijlocul vuietului mulţimii, ştiu să găsească liniştea unui suflet ce se întreţine fără încetare cu Domnul, ştiu să-L privească cum ai privi un Tată, cum ai privi un Prieten pe care l-ai iubi nespus.

Forja, 738

În modul nostru obişnuit de a fi, avem nevoie de o virtute mult superioară aceleia a legendarului rege Midas, care transforma în aur tot ce atingea.

—Noi, din iubire, trebuie să transformăm, prin iubire, munca umană, cea obişnuită, de zi cu zi, în lucrarea lui Dumnezeu, cu efect veşnic.

Forja, 742

Un secret. – Un secret, răspicat: aceste crize mondiale sunt crize de sfinţi.

–Dumnezeu vrea o mână de oameni „ai săi“ în fiecare activitate umană. – Apoi... „pax Christi in regno Christi“ – pacea lui Cristos în împărăţia lui Cristos.

Drum, 301