Sora și mama Sf. Josemaría

În data de 16 iulie, sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, celebra onomastica și aniversarea doamnei Carmen Escrivá, sora Fondatorului Opus Dei.

Articole biografice

În data de 16 iulie, sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel celebra onomastica și aniversarea doamnei Carmen Escrivá, sora Fondatorului Opus Dei.

Mătușa Carmen - cum era numită cu dragoste în cadrul Opus Dei - aparține de istoria primilor ani ale Lucrării, la care s-a angajat cu generozitate și bucurie toată viața ei.

Carmen Escrivá, sora Sfântului Josemaría

Mons. Alvaro del Portillo le-a cunoscut personal pe mama și sora Sfântului Josemaría. În cartea „Interviul despre Fondatorul Opus Dei” povestește ce au însemnat amândouă pentru fondarea și dezvoltarea Lucrării: „Disponibilitatea mamei și surorii părintelui nostru a fost de o eficacitate incalculabilă pentru Opus Dei”.

Sf. Josemaría referindu-se la sora sa, spunea: „Carmen mi-a spus mereu: Eu n-am vocație... și era adevărat: n-o avea, dar s-a sacrificat pentru Lucrare cu atâta iubire...” (*)

Sf. Josemaría a vorbit explicit despre Opus Dei mamei, surorii sale Carmen și fratelui său Santiago, în septiembre 1934. Dacă înainte mama fusese un sprijin sigur pentru fiu, de acum a colaborat într-un mod și mai eficace și discret. Carmen a secundat dorințele lui, intuind ceea ce nu știa, și supunând planurile personale și familiale celor ale lui Dumnezeu, punându-și la dispoziție toată averea.

După război, când s-a instalat în căminul studențesc din Str. Jenner, Fondatorul a oferit mamei sale o carte despre Sf. Ioan Bosco. Ea l-a întrebat: „Vrei să fac și eu ca mama lui don Bosco? Fii sigur că n-am nicio intenție”. Fiul său a replicat: „Dar mamă, deja o faci!” Și mama, care a înțeles totul, a izbucnit în râs și i-a zis: „Și o să continuu s-o fac cu mare plăcere”. La fel a făcut sora sa Carmen: a renunțat să-și trăiască viața proprie și s-a dedicat să slujească Lucrarea, în primul rând poate din iubire pentru fratele său, dar mereu cu multă iubire pentru Dumnezeu.

Am transmis căldura care a caracterizat viața domestică a familiei Escrivá în cadrul familiei spirituale pe care Fondatorul a format-o. Noi am învățat să-i recunoaștem bunul gust în multele mici detalii, în delicatețea politeții, în grija lucrurilor materiale ale casei, ceea ce implică - asta este cel mai important lucru - o constantă preocupare pentru ceilalți și un spirit de slujire, plin de grijă și abnegație; o constatasem deja la Părintele și o mai vedeam la Bunica și la Mătușa Carmen. Firesc încercăm să ne îmbogățim și noi cu toate acestea și astfel, cu simplitate spontană, să înrădăcinăm în noi obiceiuri și tradiții familiale care încă se trăiesc astăzi în Centrele Lucrării: pozele sau portretele de familie, care dau o nuanță mai intimă a casei; un desert simplu pentru a sărbători o aniversare; a pune cu iubire și bun gust unele flori în fața unei imagini a Sfintei Fecioare Maria, sau într-un colț al casei etc.

Ținem faptul că doamna Carmen nu aparținea Lucrării, pentru că n-avea vocație, dar asta n-a împiedicat-o să-l ajute întotdeauna pe Fondator cu generozitate.

Dacă abnegația doamnei Dolores a dăinuit doi ani după Războiul Civil Spaniol, Carmen s-a străduit 20 de ani, mergând dintr-un loc în altul unde era nevoie de prezența sa.

Alvaro del Portillo, Înterviul despre Fondatorul Opus Dei, (ediție îngrijită de Cesare Cavalleri), Rialp, Madrid 1993.

(*) Cfr. O familie din Somontano, Esther, Gloria și Lourdes Toranzo, Rialp, Madrid 2004.