La București, Biserica Italiană a strălucit în această zi cu tabloul și relicva Sfântului Josemaría împodobite cu flori și cu minunata iluminare și sonorizare a bisericii. Ne-am invitat prietenii și, în cele din urmă, mulți au răspuns afirmativ. Aceștia se rugau și cântau cu reculegere și bucurie și erau foarte atenți la predică.

De exemplu, un colaborator care nu era în țară când l-am invitat a scris imediat confirmarea sa: „De pe vaporul care mă duce la New York, confirm că voi fi acolo cu întreaga familie.” Și așa a fost. Alții nu au venit de atât de departe, dar și ei au trebuit să facă un efort pentru a ajunge într-o după-amiază caniculară.

După slujbă, unii dintre participanți au pregătit o mică agapă în curtea laterală a bisericii, care a ieșit foarte bine, pentru că aproape toată lumea a rămas și a stat puțin de vorbă, în timp ce copilașii s-au relaxat și s-au jucat un pic. A fost o ocazie bună pentru a lua din nou legătura unii cu alții.

La Bacău, am avut sprijinul parohului decan al orașului, care a prezidat Sfânta Liturghie și a predicat omilia cu multă afecțiune, subliniind punctele centrale ale spiritului Lucrării. Din fericire, el făcuse recent un pelerinaj la Lourdes, trecând și prin Torreciudad, un sanctuar care l-a impresionat, la o mică distanță de locul unde s-a născut Sf. Josemaría. Așa că și-a început predica relatând această experiență. În plus, alți preoți din zonă au venit să concelebreze Sfânta Liturghie, inclusiv cei din parohia în care au loc retragerile lunare. A fost, de asemenea, un impuls pentru apostolatul personal și pentru a cunoaște oameni.

Încă o dată, Sf. Josemaría a depășit așteptările noastre. Dacă urmăm învățăturile sale vom mulțumi cu fapte de caritate și stăruință în credință în viața noastră zilnică.