Eu îți voi spune care sunt comorile omului pe pământ, pentru ca să nu le risipești: foame, sete, căldură, frig, durere, necinste, sărăcie, singurătate, trădare, calomnie, închisoare…

Drum, nr. 194

Răspunsul definitiv

În fața acestor situații triste, creștinul are doar un singur răspuns autentic, un răspuns definitiv: Cristos pe Cruce, Dumnezeu care suferă și moare, Dumnezeu care ne oferă Inima Sa, pe care o suliță a deschis-o din iubire pentru toți. Domnul nostru urăște nedreptățile și îi condamnă pe cei care le comit. Dar, întrucât respectă libertatea fiecăruia, permite ca acestea să existe. Dumnezeu Domnul nostru nu este cauza durerii creaturilor, dar o îngăduie pentru că – după păcatul originar – ea face parte din condiția umană. Totuși, Inima Sa plină de Iubire față de oameni L-a făcut să ia asupra Sa, împreună cu Crucea, toate acele chinuri: suferința noastră, tristețea noastră, neliniștea noastră, foamea și setea noastră de dreptate.

E Cristos care trece, nr. 168

Supărările ne unesc cu Cristos

Dacă – în fața realității suferinței – simțiți vreodată că sufletul vostru se frământă, leacul este să priviți la Cristos. Scena de pe Calvar proclamă tuturor că suferințele trebuie sfințite, dacă trăim uniți cu Crucea.

Deoarece necazurile noastre, trăite în mod creștinesc, devin ispășire, participare la destinul și viața lui Isus, care, din iubire pentru oameni, a voit să experimenteze de bunăvoie întreaga gamă a durerii, tot felul de chinuri. S-a născut, a trăit și a murit sărac; a fost atacat, insultat, defăimat, calomniat și condamnat pe nedrept; a cunoscut trădarea și părăsirea din partea discipolilor; a suferit singurătatea și amărăciunea pedepsei și a morții. Chiar acum Cristos continuă să sufere în mădularele Sale, în întreaga omenire care populează pământul, și al cărei Cap, Întâi Născut și Răscumpărător este El.

E Cristos care trece, nr. 168

Un întreg program, pentru a învăța cu folos disciplina de studiu a suferinței, ne este dat de Apostol: „spe gaudentes” — bucuroși prin speranță, „in tribulatione patientes” — răbdători în necazuri, „orationi instantes” — statornici în rugăciune.

Drum, nr. 209

Unește durerea — Crucea exterioară sau interioară — cu voința lui Dumnezeu, printr-un „fiat” generos; și astfel te vei umple de bucurie și de pace.

Forja, nr. 771

Binecuvântată fie durerea. — Iubită fie durerea. — Sfințită fie durerea… Glorificată fie durerea!

Drum, nr. 208

A suferi cu bucurie

Dacă unim micimile noastre — cele care sunt neînsemnate ca și marile contradicții — cu suferințele nespuse al Domnului — valoarea lor n-ar face decât să crească; vor deveni o comoară și atunci vom lua, de bunăvoie și cu toată râvna, asupra noastră, Crucea lui Cristos.

— Și astfel nu va mai fi necaz care să nu poată fi repede învins, și nu va mai fi nimic și nici nimeni care să ne poată răpi pacea și bucuria.

Forja, nr. 785

În fața suferinței altora

Nu trece indiferent pe lângă durerea altuia. Această persoană – o rudă, un prieten, un coleg… cel pe care nu îl cunoști – este fratele tău.

– Amintește-ți ce spune Evanghelia și ce ai citit de atâtea ori, cu tristețe: nici cei apropiați de Isus nu s-au încrezut în El.

– Ai grijă ca această scenă să nu se repete.

Brazdă, nr. 251

Cu ajutorul Sfintei Maria

Admiră tăria Sfintei Maria: la picioarele Crucii, cu durerea omenească cea mai mare — nu există durere ca durerea ei — e plină de tărie.

Cere-i din această putere, pentru ca să știi și tu să stai lângă Cruce.

Drum, nr. 508

Nu ești singur. — Nici tu, nici eu nu putem să fim singuri. Și mai puțin încă dacă mergem la Isus prin Maria, căci ea este o Mamă care nu ne va părăsi niciodată.

Forja, nr. 249