Neprihănita Zămislire a Mariei

Caută-l pe Dumnezeu în străfundul inimii tale – limpezi, pure – în străfundul inimii atunci când îi eşti credincios şi să nu pierzi niciodată această intimitate!

Texte pentru meditație
Opus Dei - Neprihănita Zămislire a Mariei

Caută-l pe Dumnezeu în străfundul inimii tale – limpezi, pure – în străfundul inimii atunci când îi eşti credincios şi să nu pierzi niciodată această intimitate!

—Şi dacă ţi se întâmplă să nu ştii cum să-I vorbeşti, nici ce să-I spui, sau dacă nu ai curajul să-l cauţi pe Isus în tine însuţi, adresează-te Mariei tota pulchra (atât de pură şi frumoasă). Încredinţează-te ei: Maică a noastră, Domnul a vrut ca tu să fii cea care să ai grijă de Dumnezeu cu propriile tale mâini; învaţă-mă pe mine şi pe noi toţi să trăim în intimitatea Fiului tău!

Forja, 84

Am fost mişcat să aud ruga înflăcărată rostită de tine: Doamne, singura dorinţă pe care o am este să-ţi fiu plăcut Ţie; restul îmi este indiferent. —Maica mea neprihănită, fă ca Iubirea şi numai Iubirea să-mi însufleţească faptele.

Forja, 1028

Cât de mult le place oamenilor să li se amintească rudenia lor cu personaje din literatură, din politică, din armată, din Biserică!...

– Cântă în faţa Fecioarei Neprihănite, amintindu-i:

Bucură-te, Marie, fiica lui Dumnezeu, Tatăl; bucură-te, Marie, Maica lui Dumnezeu, Fiul; bucură-te, Marie, Mireasa lui Dumnezeu, Duhul Sfânt... Mai presus de tine, doar Dumnezeu!

Drum, 496

Când vei vedea că inima ta e seacă şi că nu ştii ce să spui, recurge cu încredere la Sfânta Fecioară. Spune-i: Maica mea Fără de prihană, intervin-o pentru mine.

Dacă o vei invoca cu credinţă, în plină uscăciune, Ea te va face să guşti apropierea de Dumnezeu.

Brazdă, 695

Ioan, discipolul pe care îl iubea Isus, primeşte pe Maria la el, în casa sa, în viaţa sa. Autorii spirituali au văzut în aceste cuvinte ale sfintei Evanghelii o chemare, adresată tuturor creştinilor, s-o primească pe Maria în viaţa lor.

Este Isus care trece, 140

O, Preacurată Fecioară! O, Maica Mea! Nu mă părăsi! Vezi cum se umple de lacrimi biata mea inimă. —Nu vreau să-l supăr pe Dumnezeul meu!

—Ştiu bine, şi cred că n-o voi uita niciodată: nu valorez nimic; cât mă apasă nimicnicia şi singurătatea mea! Dar… nu sunt singur: O, tu Dulcea mea Doamnă, şi Tu, Doamne, Tatăl meu, nu mă părăsiţi!

—În faţa împotrivirii cărnii şi a motivelor diabolice care se ridică în contra credinţei mele, îl iubesc pe Isus Cristos şi cred: Iubesc şi Cred!

Forja, 215

Desigur şi voi, văzând că în aceste zile atâţia credincioşi exprimă în mii de chipuri iubirea lor faţă de Maria Fecioara, vă simţiţi mai cufundaţi în Biserică, mai fraţi ai fraţilor voştri. Se întâmplă ca într-o reuniune de familie, când fiii mai mari, pe care viaţa i-a despărţit, se regăsesc alături de mama lor cu ocazia unei sărbători. Şi chiar dacă au avut divergenţe sau s-au tratat rău între ei, în acea zi nu: în acea zi se simt uniţi şi se regăsesc uniţi într-o afecţiune comună.

Este Isus care trece, 140