Sunt din New Orleans, leagănul muzicii jazz. Mă cheamă Daniel şi am 27 de ani. Sunt în Madrid de doar un an. M-am hotărât să vin în Spania ca să descopăr muzica flamenco. Şi am descoperit-o. Dar am descoperit mult mai mult.

Chitara mea m-a adus foarte departe; atât pe plan personal cât şi profesional. Printre alte lucruri, calea care m-a condus la descoperirea muzicii flamenco m-a condus şi către Opus Dei. Sincronicitatea lucrurilor făcute de Dumnezeu nu poartă îndoială. Îmi place să studiez conexiunea dintre flamenco şi jazz. Se simte foarte puternic! Lucrurile bune sunt întotdeauna legate unul de celălalt.

Acum studiez muzica flamenco la chitară şi am format o trupă împreună cu câţiva artişti din Madrid ca să cântăm în cluburile de jazz din oraş. Mă străduiesc să-mi fac trupa mea aici în oraşul meu adoptiv.

Ca să vă faceţi o idee despre abilităţile mele ca şi artist, vă pot spune că am ca şi colaboratori chitarişti de jazz precum Peter Bernstein şi Bill Frisell şi chitarişti de muzică flamenco precum Paco de Lucia şi Diego El Morao, cântăreţi de muzică country şi compozitori brazilieni de muzică pop. Este un melanj universal care mă face să dau muzicii mele o notă proprie.

Muzica aduce oamenii mai aproape de Dumnezeu.

Muzica m-a adus mai aproape de oameni şi de Dumnezeu. Muzica, muzica bună, este o formă de a regăsi frumuseţea şi arta, dar este şi o cale ca să te ancorezi în realitate, să-i înţelegi pe ceilalţi, să le înţelegi sentimentele, pasiunile şi problemele. Muzica autentică te apropie de Dumnezeu şi de alţi oameni; de aceea place tuturor.

Pentru mine a compune cântece este un lucru care reprezintă muncă şi odihnă, cât şi durere şi plăcere; căci orice act creator este frumos şi dureros.

Muzica te apropie de alţi oameni. Atunci când îmi petrec timp cu cineva cântând la chitară, chiar dacă este doar pentru câteva ore, ajung să cunosc acea persoană mult mai bine decât cei care ştiu propriu-zis acea persoană.

Frumuseţe, artă şi adevăr

Cunosc mulţi artişti de prin toată lumea, cu stiluri şi personalităţi diferite. Pe toţi ne uneşte căutarea perpetuă a frumosului şi a sensibilităţii relităţilor noastre interioare. De cele mai multe ori găsesc în casele artiştilor pe care îi cunosc cărţi spirituale şi de filosofie.

Cred că cei mai mulţi dintre artişti reuşesc să pătrundă realităţile subtile tocmai pentru că au o sensibilitate sporită către tot ce este invizibil. Sunt obişnuiţi să caute, să pătrundă invizibilul şi adevărurile ascunse.

De dragul artei stai izolat într-o camera, singur timp de mai multe ore ca să exersezi, această practică te face să devii conştient de tine. Te învaţă multe lucruri despre tine. Nu poţi fugi de tine!

Da, căutarea frumuseţii şi a adevărului îţi aduc mai mult decât satisfacţie. Te sfătuiesc să porneşti în căutarea lor.