Dragii mei, Isus să vegheze asupra fiicelor și fiilor mei!

În această lună, așa cum este tradiția în Biserică, îi avem prezenți în rugăciunile noastre în mod special pe cei răposați. Acest lucru, desigur, ne determină să medităm și asupra realității vieții după moarte. Aspectele și nuanțele pe care această considerație le sugerează fiecăruia dintre noi pot fi diferite, în funcție de vremurile și circumstanțele personale.

În orice caz, să ne reînnoim frecvent credința și speranța în slava la care Domnul ne cheamă și pentru care ne dă mijloacele pentru a o dobândi. Mulți dintre voi vă veți aminti aceste cuvinte ale Sfântului Josemaría: „Să ne gândim la ceea ce va fi Raiul. «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el» (1 Cor 2,9). Vă puteți imagina cum va fi să ajungem acolo, să Îl întâlnim pe Dumnezeu și să vedem acea frumusețe, acea iubire care se revarsă în inimile noastre, care umple fără să sature?” (Instrucțiunea, mai 1935, 14 septembrie 1950, nota 127). Și cu o altă ocazie, el a adăugat: „Mă întreb de multe ori pe zi: ce va fi atunci când toată frumusețea, toată bunătatea, toată minunăția infinită a lui Dumnezeu va fi turnată în acest biet vas de lut care sunt eu, care suntem noi toți? Și atunci îmi voi putea explica foarte bine ceea ce spunea Apostolul: «Ochiul nu a văzut, urechea nu a auzit...». Merită osteneala, copiii mei, merită osteneala” (Note luate de la o întâlnire de familie, 22 octombrie 1960).

Cât de bine este să cultivăm speranța Raiului! Putem chiar să simțim ceea ce scria Sfântul Paul: „Pentru mine, a trăi este Cristos și a muri este un câștig” (Filip 1,21), ceea ce nu exclude dorința de a trăi mulți ani în această lume pentru a-L sluji pe Dumnezeu și pe ceilalți (cf. ibid., 22-24).

Să-i cerem Domnului să ne sporească speranța în viața veșnică, să ne îndrume să „privim mereu spre acea întâlnire definitivă; să ne gândim mereu că Domnul este aproape de noi că niciodată. Niciodată moartea nu va fi victorioasă” (Francisc, Audiență, 8 mai 2024). Această certitudine că Dumnezeu ne așteaptă în Cer și ne însoțește în orice moment susține călătoria noastră pământească, chiar și în mijlocul dificultăților: „Dumnezeul speranței să vă umple de toată bucuria și pacea în credință, ca să prisosiți în speranță prin puterea Duhului Sfânt” (Rom 15,13).

Continuați să vă rugați pentru lucrarea, deja foarte avansată, de adaptare a Statutului. De asemenea, rugați-vă pentru cei douăzeci de noi diaconi, care vor fi hirotoniți în aceasta lună pe data de 23.

Vă mulțumesc foarte mult pentru felicitările adresate cu ocazia zilei mele de naștere. Deoarece am primit atât de multe, îmi este imposibil să răspund la fiecare, așa cum se întâmplă în alte ocazii (aniversări, sărbători speciale etc.). Considerați întotdeauna ca și cum aș fi răspuns prin rugăciunea mea, care nu lipsește niciodată când vă citesc scrisorile și mesajele.

Cu toată afecțiunea vă binecuvântează

Părintele vostru

Roma, 8 noiembrie 2024