Dragii mei, fie ca Isus să vegheze asupra fiicelor și fiilor mei!

În urmă cu câteva zile am început Postul Mare. De-a lungul acestor săptămâni, liturgia Bisericii ne invită să-I cerem lui Dumnezeu „o inimă zdrobită și smerită” (Ps 51,19) și, în același timp, încrezătoare în infinita Lui milostivire. Acest timp este o ocazie deosebită a-L pune din nou pe Cristos în centrul vieții noastre și pentru a ne aprinde mai mult în dorința ca toți să se purifice și să se întoarcă la El.

Harul acestui timp liturgic, dacă avem inima bine dispusă, ne va face să înaintăm în urmarea Domnului. Sfântul Josemaría ne îndemna să trăim timpul Postului Mare cu un răspuns tot mai generos la voința lui Dumnezeu: „Este nevoie, fără îndoială, de o nouă schimbare, de o fidelitate mai deplină, de o smerenie mai profundă, într-atât încât micșorându-se egoismul nostru să crească Cristos în noi, deoarece illum oportet crescere, me autem minui, El trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (E Cristos care trece, nr. 58).

Postul Mare este timp de penitență. Papa Leon al XIV-lea propune o formă de abstinență deosebit de necesară în aceste vremuri: „Să ne străduim (…) să învățăm să ne măsurăm cuvintele și să cultivăm bunătatea: în familie, între prieteni, la locul de muncă, pe rețelele sociale, în dezbaterile politice, în mass-media și în comunitățile creștine. Atunci, multe cuvinte de ură vor face loc cuvintelor de speranță și de pace” (Mesaj pentru Postul Mare 2026). Să ne unim acestei dorințe a Sfântului Părinte, străduindu-ne să fim instrumente de unitate, semănători de pace și de bucurie în toate mediile în care ne desfășurăm activitatea.

După cum știți, în ziua de 16 am avut bucuria de a fi primit în audiență de Sfântul Părinte. Să o rugăm pe Preasfânta Fecioară să-i binecuvânteze din belșug slujirea în folosul Bisericii și al întregii lumi.

Cu toată afecțiunea vă binecuvântează,

Părintele vostru

Roma, 24 februarie 2026