Mamă a lui Dumnezeu şi mamă a noastră

Ce umilinţă, a Maicii mele Sfinte, Maria! — Nu o veţi vedea nici între ramurile de palmier din Ierusalim, nici în ceasul marilor minuni, — afară de cea dintâi: de la Cana. — Dar Ea nu fuge de dispreţul Golgotei: ea e acolo ”juxta crucem Jesu“ — lângă crucea lui Isus, Maica lui.

Ce umilinţă, a Maicii mele Sfinte, Maria! — Nu o veţi vedea nici între ramurile de palmier din Ierusalim, nici în ceasul marilor minuni, — afară de cea dintâi: de la Cana.

— Dar Ea nu fuge de dispreţul Golgotei: ea e acolo ”juxta crucem Jesu“ — lângă crucea lui Isus, Maica lui. (Sf. Josemaría Escrivá, în cartea Drum, nr. 507)

Aceasta a fost mereu credinţa sigură. Împotriva celor care au negat-o, Conciliul de la Efes a proclamat că dacă vreunul nu mărturiseşte că Emanuel este cu adevărat Dumnezeu şi că de aceea Preasfânta Fecioară este Maica lui Dumnezeu, pentru că a zămislit în carne Cuvântul întrupat, anatema să fie asupra lui (...)

Sfânta Treime, alegând-o pe Maria ca mamă a lui Cristos, om ca noi, ne-a pus pe fiecare dintre noi sub ocrotirea sa maternă. Este mamă a lui Dumnezeu şi mamă a noastră.

Mai presus decât ea, doar Dumnezeu

Maternitatea divină a Mariei este rădăcina tuturor perfecţiunilor şi privilegiilor care o împodobesc. Prin acest titlu, a fost concepută imaculat şi este plină de har, este pururea fecioară, a fost înălţată cu trup şi suflet la cer, a fost încoronată ca regină a întregii creaţii, mai presus decât îngerii şi decât sfinţii. Mai presus decât ea, doar Dumnezeu. „Preasfânta Fecioară, pentru că este mama lui Dumnezeu, are o demnitate într-un anumit mod infinită, a binelui infinit care este Dumnezeu” (Sf. Toma de Aquino, Summa theologiae, I, q. 25, a. 6)

Nu există pericolul de a exagera. Niciodată nu vom aprofunda suficient acest mister inefabil; niciodată nu-i vom putea mulţumi suficient mamei noastre pentru această familiaritate pe care ne-a dat-o cu Sfânta Treime.

Eram păcătoşi şi duşmani ai lui Dumnezeu. Răscumpărarea nu doar ne eliberează de păcat şi ne reconciliază cu Domnul: ne transformă în fii, ne încredinţează o mamă, aceeaşi care a conceput Cuvântul, potrivit naturii umane. Este posibilă mai multă risipă, mai mult exces de dragoste? (Prietenii lui Dumnezeu, nr. 275-276)