Gândeşte-te adesea în mintea şi în sufletul tău: Doamne, de câte ori am căzut, tu m-ai ridicat! Şi de câte ori după ce m-ai iertat, m-ai strâns lângă inima ta! Gândeşte-te adesea... şi nu te mai despărţi vreodată de El. (Forja, 173)

Îţi mulţumesc, oh Isuse, de a fi voit să devii un Om perfect, cu Inima iubitoare şi foarte binevoitoare şi care iubeşte până la moarte şi care suferă; care se umple de bucurie şi de durere; care se entuziasmează pentru itinerariile oamenilor şi ne arată pe acela care conduce la Cer; care se supune, eroic, datoriei Sale şi acţionează cu milostenie; care veghează asupra săracilor şi asupra bogaţilor; care se îngrijeşte de păcătoşi ca şi de drepţi…

— Mulţumesc! Mulţumesc! Isuse al meu şi dă-ne o inimă pe măsura celei ale Tale! (Brazdă, 813)

Suferi! – Dar priveşte: „El“ nu are Inima mai mică decât a noastră. – Suferi? Se cuvine. (Drum, 230)

Biata ta inima, ia obiceiul să o pui în Dulcea Inimă Neprihanită a Mariei, pentru ca Ea să o purifice de toată zgura şi pentru ca Ea să te conducă la Prea Sfânta şi Mizericordiosa Inimă a lui Isus.

(Brazdă, 830)

Eşti plin de mizerii. – Pe zi ce trece, le vezi mai desluşit. – Dar să nu te sperie. – El ştie bine că nu poţi da roade mai multe.

Din pricina căderilor tale fără de voie – căderi de copil – Dumnezeu Tatăl va avea mai mare grijă, iar Maria, Maica ta, nu te va lăsa din mâna ei iubitoare: profită şi, când zilnic Domnul te ridică de la pământ, îmbrăţişează-L cu toate puterile şi pune-ţi capul mizerabil pe pieptul Lui deschis, pentru ca bătăile preaprietenoasei Sale Inimi, până la urmă să te „înnebunească“. (Drum, 884)

Indiferenţa nu înseamnă a avea inima uscată... cum Isus n-a avut-o. (Drum, 769)