Isus este luat jos de pe Cruce şi încredinţat Mamei sale

Este momentul de a alerga la Sfânta Fecioară, Mama ta cerească, pentru ca să te primească în braţele sale şi să-ţi obţină de la Fiul ei o privire de milostivire

Apropiindu-se de acum seara, pentru că erau Paştele, adică ajunul sâmbetei, Iosif din Arimateia, membru cunoscut al sinedriului, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, a mers cu curaj la Pilat să-i ceară trupul lui Isus. Pilat s-a mirat că deja murise şi, chemându-l pe centurion, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, i-a dăruit lui Iosif trupul mort. El atunci i-a cumpărat un giulgiu şi coborându-l de pe cruce, l-a înfăşurat în giulgiu şi l-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă. Şi a prăvălit o piatră la intrarea în mormânt (Mc, 15, 42-46).

Acum, în faţa Calvarului, când Isus este mort şi nu şi-a manifestat încă gloria triumfului său, este momentul de a examina dorinţele noastre de viaţă creştină, de sfinţenie; este un moment bun pentru a recunoaşte slăbiciunile noastre şi de a reacţiona cu un act de credinţă, încredinţând în puterea lui Dumnezeu şi propunându-ne de a însufleţi cu iubire lucrurile din ziua noastră. Experienţa păcatului trebuie să ne conducă la durere, la o hotărâre mai matură, de fidelitate, de o adevărată identificare cu Cristos, de perseverenţă cu orice preţ în misiunea sacerdotală pe care El a încredinţat-o tuturor ucenicilor săi fără excepţie, şi care ne stimulează să fim sare şi lumină a lumii.

Este Isus care trece, 96

Este momentul de a alerga la Sfânta Fecioară, Mama ta cerească, pentru ca să te primească în braţele sale şi să-ţi obţină de la Fiul ei o privire de milostivire. Şi caută îndată să faci propuneri concrete: taie în sfârşit, chiar dacă te doare, acel obstacol mic pe care Dumnezeu şi tu îl cunoşti bine. Mândria, senzualitatea, lipsa simţului supranatural, se vor aduna pentru a face să murmuri: „Tocmai aceea? Dar este o neghiobie, un lucru de nimic!”. Tu răspunde, fără să dialoghezi cu ispita: „Mă voi pleca ascultând şi de această cerere divină”. Nu-ţi vor lipsi motivele: iubirea se arată în mod deosebit în lucrurile mici. Normal, sacrificiile pe care Domnul ni le cere, cele mai obligatorii, sunt mici, dar continui şi preţioase ca bătaia inimii.

Prietenii lui Dumnezeu, 134