„Întreaga zi poate fi un timp de rugăciune: din noapte până dimineață și de dimineață până seara. Ba mai mult: așa cum ne amintește Sfânta Scriptură, și somnul trebuie să fie rugăciune” (Sf. Josemaría, E Cristos care trece, nr. 119).
Să redescoperim valoarea timpului nopții pentru viața noastră contemplativă. Timpul dinainte de a adormi și orele nopții ne pot ajuta să privim împreună cu Dumnezeu ziua care a trecut, să desprindem inima de distrageri și să trezim din nou dorul după Cristos.
Astfel, noaptea devine un izvor al vieții noastre contemplative și ne pregătește să-L întâlnim pe Dumnezeu în ziua următoare: în rugăciune, în Euharistie, în muncă și în viața obișnuită.
Texte pentru aprofundare
Cântarea Cântărilor 5,2: „Eu am adormit, dar inima-mi era trează”.
Sf. Josemaría, E Cristos care trece, nr. 119.
José María Álvarez de Toledo, Liniștea unui suflet contemplativ: timpul de muncă de după-amiază și timpul nopții, 2024.

