Mă bucur să pot transmite acest mesaj și să mă alătur astfel Papei, care a dedicat acest an în mod special familiei. Un an care se încheie cu întâlnirea pe tema: „Iubirea în familie: vocație și cale spre sfințenie”.

Astăzi, 26 iunie, coincizând cu sărbătoarea Sfântului Josemaría, suntem de asemenea invitați să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că a vrut ca Lucrarea să fie, în cadrul Bisericii, o mică familie; mică nu pentru că suntem puțini, ci datorită uniunii noastre și apropierii pe care încercăm să o înfăptuim.

În același timp, nu vrem să fim o familie închisă în sine. Vrem să facem din lume un cămin, să aducem oamenii mai aproape de Dumnezeu, care este Tatăl, și de Biserica, care este Mama. Îmi amintesc acum de acei primii tineri care au venit la Fondatorul nostru: erau fericiți și întăriți în atmosfera de familie care se crease în „El Sotanillo”, acea cafenea unde se întâlneau, pentru că nu existau încă centre ale Lucrării.

Este foarte bine că simțim responsabilitatea bucuroasă de a fi continuatorii acelei atmosfere de familie și căldură în lucrările apostolice, în însoțirea și îngrijirea bătrânilor și bolnavilor, în climatul de încredere și fraternitate cu oamenii din propriul centru.

Voi, supranumerarii, aveți un har deosebit pentru „a face familie” oriunde vă aflați. În primul rând, în casele voastre, asigurându-vă că acestea sunt „cămine luminoase și pline de bucurie”, în ciuda dificultăților și suferințelor care însoțesc călătoria noastră pe pământ. Aveți tot harul lui Dumnezeu pentru a duce mai departe familia cu bucuria care vine din faptul că ne știm copii ai lui Dumnezeu și cu lumina credinței și a vocației. La rândul vostru, veți duce acest spirit de familie în grupul și în centrul vostru, trăind acea fraternitate binecuvântată care vă face să vă dăruiți continuu celorlalți, fiind foarte aproape de cei care au cea mai mare nevoie de grija și de compania voastră.

Sfântul Josemaría a transmis fiilor săi convingerea despre puterea transformatoare a familiei în societate, despre capacitatea acesteia de a construi o societate mai umană, mai în acord cu demnitatea copiilor lui Dumnezeu. Îi plăcea să folosească drept exemplu familiile primilor creștini, care erau focare de evanghelizare.

Să-i cerem Sfintei Familii puterea de a reînnoi cu speranță viața noastră de familie și de a însoți alte familii, mai ales pe cele care, în diferite moduri, trec prin dificultăți și suferințe mai mari, toate acestea trebuind să fie prezente în rugăciunea noastră, mai ales în această sărbătoare de astăzi. Nimic nu ne este indiferent sau străin nouă, creștinilor, căci, așa cum ne spune sfântul Paul, „toate sunt ale voastre, voi sunteți ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu” (1Cor 3,23).

Dumnezeu să vă binecuvânteze.