1. „Care este identitatea preotului? Cea a lui Cristos. Toți creștinii putem și trebuie să fim nu doar alter Christus, ci ipse Christus, alți Cristos, însuși Cristos! Dar în preot aceasta se realizează în mod imediat, în mod sacramental” (A iubi Biserica, nr. 38).
2. „Nouă, preoților, ni se cere umilința de a învăța să nu fim la modă, de a fi cu adevărat slujitori ai slujitorilor lui Dumnezeu (...), pentru ca laicii, creştinii obişnuiţi, să-L facă cunoscut pe Cristos în toate mediile societăţii” (Convorbiri, nr. 59).
3. „Un preot care trăiește astfel Sfânta Liturghie — adorând, ispășind, implorând, mulțumind, identificându-se cu Cristos — și care îi învață pe ceilalți să facă din Jertfa Altarului centrul și rădăcina vieții creștinului, va arăta cu adevărat măreția incomparabilă a vocației sale, acel caracter cu care este pecetluit și pe care nu îl va pierde niciodată, în vecii vecilor” (A iubi Biserica, nr. 49).
4. „Am conceput întotdeauna munca mea de preot și păstor de suflete ca o sarcină menită să-l așeze pe fiecare om în fața tuturor exigențelor vieții sale, ajutând-l să descopere ceea ce Dumnezeu, în mod concret, îi cere, fără a pune nicio limită acelei independențe sfinte și acelei binecuvântate responsabilități personale, care sunt trăsături proprii unei conștiințe creștine” (E Cristos care trece, nr. 99).
5. „Valoarea a pietății în Sfânta Liturghie!
Nu am fost mirat prea mult când, acum câteva zile, mi s-a făcut această declarație relativ la un preot exemplar, de curând decedat: cât era de sfânt!
— L-ați cunoscut bine? am întrebat eu.
— Nu, mi s-a răspuns, dar odată l-am văzut celebrând Sfânta Liturghie” (Forja, nr. 645).
6. „Nu doresc — în cunoştinţă de cauză — să nu‑ţi mai amintesc încă o dată că preotul este un «alt Cristos». — Şi că Duhul Sfânt a spus:«nolite tangere Christos meos» — nici să nu gândiţi să vă atingeţi de «Cristoşii mei»”. (Drum, nr. 67).
7. „Munca – să îi spun aşa – profesională a preoţilor este o funcţie publică şi divină, care îmbrăţişează exigent toată activitatea în aşa fel încât, în general, dacă un preot are timp pentru un alt lucru care nu este tocmai sacerdotal, poate fi sigur că nu îşi face datoria” (Prietenii lui Dumnezeu, nr. 265).
8. „Cristos, El care s-a suit pe Cruce, cu brațele larg desfăcute de o parte și de alta, cu gesturi Veșnicului Preot, are încredere în noi — care nu suntem nimic — să ducem oamenilor roadele Răscumpărării Sale” (Forja, nr. 4).
9. „Nici la dreapta, nici la stânga şi nici în centru. Eu, ca preot, încerc să fiu alături de Cristos, care şi-a deschis pe Cruce amândouă braţele şi nu doar unul: iau în toată libertatea, de la fiecare grup, ceea ce mă convinge şi mă face să am inima şi braţele primitoare pentru întreaga omenire” (Convorbiri, nr. 44).
10. „Un prieten preot lucra cu gândul la Dumnezeu, agăţat de mâna Lui părintească și ajutându-i pe ceilalţi să asimileze ideile esenţiale. De aceea, îşi spunea: când o să mori, totul va fi bine, pentru că El va continua să se ocupe de tot” (Brazdă, nr. 884).
11. „M-a convins acel preot, unul dintre prietenii noştri. Mi-a vorbit despre munca sa apostolică şi m-a asigurat că nu există o ocupaţie mai importantă. Sub această grădină acoperită cu trandafiri – spunea el – se ascunde efortul tăcut al atâtor suflete care, prin munca şi rugăciunea lor, prin rugăciunea şi munca lor, au obţinut, din Cer, un torent de haruri, care fertilizează totul” (Brazdă, nr. 530).
12. „Da, trăiește intens Sfânta Liturghie! Te va ajuta reflecția aceasta făcută de un preot plin de cucernicie: este posibil, o, Dumnezeul meu, să luăm parte la Sfânta Slujbă fără a fi sfinți? Și continua: în fiecare zi mă voi ascunde în Rana Coastei Domnului meu, ca să împlinesc o hotărâre pe care de mult am luat-o! — Încearcă și tu, la rândul tău” (Forja, nr. 934).
13. „A fi creștin — și în mod deosebit, a fi preot, dacă ne amintim că toți botezații participă la preoția împărătească —, înseamnă a fi continuu pe Cruce” (Forja, nr. 882).
14. „Să nu ne obișnuim cu minunile care se înfăptuiesc în fața ochilor noștri: cu această măreață realitate că Domnul coboară în fiecare zi în mâinile preotului. Isus ne vrea treji, ca să ne convingem de măreția puterii Sale și să auzim din nou făgăduința Lui: venite post me, et faciam vos fieri piscatores hominum, „veniți după mine și vă voi face pescari de oameni”; veți fi rodnoci și veți atrage sufletele la Dumnezeu. Așadar, trebuie să ne încredem în aceste cuvinte ale Domnului: să urcăm în corabie, să luăm în mâini vâslele, să ridicăm pânzele și să ne avântăm pe acea mare a lumii pe care Cristos ne-o dă ca moștenire” (...)
Dacă este adevărat că ne târâm mizeriile personale, tot atât de adevărat e faptul că Domnul contează cu greșelile noastre. Nu-I scapă privirii Sale milostive că noi oamenii suntem făpturi cu limitări, cu slăbiciuni, cu imperfecțiuni, înclinați spre păcat. Însă El ne poruncește să luptăm, să ne recunoaștem defectele; –nu ca să ne face să ne fie frică–, ci pentru a ne căi și a ne întări dorința de a fi mai buni. (E Cristos care trece, nr. 159).
15. „— Frate preot, nu înceta să vorbești de Dumnezeu, căci dacă ești al Lui, nu va exista monotonie în conversațiile tale”
(Forja, nr. 965).
16. „Paza inimii! — Astfel se ruga preotul acela:«Isuse, fă ca sărmana mea inimă să fie un paradis, în care Tu să trăiești; ca îngerul meu păzitor să o păzească cu o sabie de foc și prin această sabie să purifice toate afecțiunile înainte ca ele să intre în mine; Isuse, pecetluiește biata mea inimă cu divina pecete a Crucii»” (Forja, 412).
17. „Când dădea sfânta împărtășanie, preotul acela simțea nevoia să strige: ceea ce-ți dau este fericirea!” (Forja, nr. 267)
18. „Pentru a nu scandaliza, pentru a nu provoca nici măcar o urmă de suspiciune că fiii lui Dumnezeu sunt leneşi sau nu folosesc la nimic, pentru a nu fi cauza exemplului rău..., voi trebuie să vă străduiţi să oferiţi prin comportamentul vostru dreapta măsură, talantul bun al unui om responsabil” (Prietenii lui Dumnezeu, nr. 70).