Îmi place această deviză: „fiecare călător să-și urmeze drumul”, acela pe care Dumnezeu i l-a indicat, cu fidelitate, cu dragoste, chiar dacă îi este greu.

Brazdă, nr. 231

Fericirea ta pe pământ se identifică cu fidelitatea față de credință, de puritate și de drumul pe care Domnul l-a trasat pentru tine.

Brazdă, nr. 84

Permiteți-mi un sfat: dacă pierdeți vreodată claritatea luminii, apelați întotdeauna la bunul păstor. Cine este păstorul cel bun? Cel care intră pe poarta fidelității față de învățătura Bisericii; cel care nu se poartă ca mercenarul care, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le răpește și le împrăștie. Observați, Cuvântul divin nu este în zadar; iar insistența lui Cristos — nu vedeți cu ce afecțiune vorbește despre păstori și despre oi, despre stână și despre turmă? — este o demonstrație practică a nevoii unui ghid bun pentru sufletul nostru.

E Cristos care trece, nr. 34

Fidelitatea — slujirea lui Dumnezeu și a sufletelor —, pe care ți-o cer mereu, nu este entuziasmul facil, ci celălalt, acela care se cucerește pe stradă, văzând cât de mult este de făcut în toate părțile.

Brazdă, nr. 298

Ai curaj! Chiar atunci când calea devine spinoasă. Nu te simți oare fericit că fidelitatea față de îndatoririle tale de creștin depinde în parte de tine?

Fii bucuros și reînnoiește-ți nesilit hotărârea: Și eu, Doamne, o doresc! Contează pe mine, pe nimicnicia mea!

Forja, nr. 361

Mă întrebi care este fundamentul fidelității noastre.

— În linii mari îți voi spune că ea se sprijină pe iubirea de Dumnezeu care îngăduie să fie învinse toate obstacolele: egoismul, orgoliul, oboseala, nerăbdarea…

— Un om care iubește își calcă în picioare eul său și știe bine că, iubind chiar din toată inima, nu știe totuși să iubească cum ar trebui.

Forja, nr. 532

Fidelitatea față de Suveranul Pontif implică o obligație clară și determinată: a cunoaște gândirea Papei așa cum apare în enciclice sau din alte documente și a face tot ce stă în puterea noastră pentru ca toți catolicii să asculte de magisterul Sfântului Părinte și ca ei să-și potrivească modul lor de trăire după aceste învățăminte.

Forja, nr. 633

Experiența slăbiciunii noastre și a eșecurilor noastre, sminteala provocată de spectacolul dureros al micimii sau chiar al răutății unora care se numesc creștini, aparentul eșec sau dezorientarea unor proiecte apostolice: toate acestea — confruntarea cu realitatea păcatului și a limitărilor umane — pot, totuși, să constituie o încercare pentru credința noastră și să facă să se insinueze ispita și îndoiala: unde sunt tăria și puterea lui Dumnezeu? Atunci este timpul să reacționăm, să trăim speranța într-un mod mai pur și mai ferm și, prin urmare, să încercăm să întărim fidelitatea noastră.

E Cristos care trece, nr. 128

Condiția ta de fiu al lui Dumnezeu ai văzut-o cu toată limpezimea: să știi, chiar dacă nu ai mai vedea-o (Doamne ferește!), că trebuie să-ți urmezi neabătut calea, în numele fidelității și fără a privi în urmă.

Forja, nr. 420