Fericirile

Văzând mulţimile, [Isus] s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: "Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor"

Văzând mulţimile, [Isus] s-a urcat pe munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: "Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei care plâng, (...) (Mt 5, 1-4).

Acum iată adunate unele învăţături ale sfântului Josemaría Escrivá despre fericiri. Aşa cum este logic, predica sa se hrănea din cuvântul lui Isus, şi, din acesta, discursul de pe munte este partea principală. Încerca să ajute sufletele să facă operativ Cuvântul lui Dumnezeu, şi să-l transforme în propuneri pentru viaţă. Fericirile devin, în învăţăturile sale, un program de a practica fără şovăire.

Textele care urmează au fost alese din diferitele opere ale sale.

Fericiţi cei săraci cu duhul, pentru că a lor este împărăţia cerurilor.

„Dacă vrei să ajungi la acest spirit, te sfătuiesc să fii moderat cu tine însuţi şi foarte generos cu alţii; evită cheltuielile superflue pentru lux, pentru capriciu, din vanitate, din comoditate...; nu-ţi crea exigenţe. Într-un cuvânt, învaţă cu Sf. Paul de a fi sărac şi a fi bogat, de a fi sătul şi de a fi înfometat, de a fi în belşug şi în lipsă. Totul pot în acela care îmi dă forţa. Şi, ca Apostolul, şi noi vom fi învingători în lupta spirituală, dacă menţinem inima detaşată, liberă de legături”.

Prietenii lui Dumnezeu, 123

Fericiţi cei mâhniţi, pentru că vor fi mângâiaţi

Te simţi copleşit de o bucurie interioară şi de o pace pe care n-ai da-o pentru nimic în lume. Da, Dumnezeu este în aceasta: nimic nu este mai bine decât să-I spui necazurile tale, pentru ca ele să nu mai fie necazuri.

Forja, 54

Fericiţi cei blânzi, pentru că vor moşteni pământul

„Acest cuvânt aspru, dar adevărat, mi-a dat de gândit, în ce-l priveşte pe acest om al lui Dumnezeu care uitându-se la atitudinea mândră a unei creaturi oarecare spunea: Se îmbracă cu aceeaşi piele ca a diavolui: orgoliu.

Şi, prin contrast, o dorinţă sinceră s-a născut în inima mea, aceea de a mă îmbrăca în virtutea pe care a predicat-o Isus, quia mitis sum et humilis corde – sunt blând şi umil cu inima –; aceea care a atras privirea Sfintei Treimi asupra Mamei lui Isus şi Maicii noastră: umilinţa, a şti, a fi convinşi că nu suntem decât nimic”

Brazdă, 726

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, căci aceia se vor sătura.

„Să ne întipărim bine în sufletul nostru pentru ca să-l notăm în comportamentul nostru: în primul loc, dreptatea faţă de Dumnezeu. Aceasta este piatra de încercare a adevăratei foame şi sete de dreptate, care se distinge de vociferările invidioşilor ale nemulţumiţilor, ale egoiştilor şi ale avarilor... A refuza Creatorului şi Mântuitorului nostru recunoaşterea bunurilor nenumărate şi inefabile pe care ni le oferă, este într-adevăr nedreptatea cea mai ingrată şi cutremurătoare. Voi, dacă într-adevăr vă sforţaţi să fiţi drepţi, consideraţi adesea dependenţa voastră de Dumnezeu – Ce ai ceea ce tu nu ai primit? –, pentru a vă umple de gratitudine şi de dorinţe corespunzătoare faţă de un Tată care ne iubeşte până la nebunie”

Prietenii lui Dumnezeu, 167

Fericiţi cei milostivi, pentru că milă vor afla.

„Isus completează şi recapitulează întreaga istorie a milostivirii divine: Fericiţi cei milostivi, pentru că milă vor afla; şi încă: Fiţi milostivi, cum este milostiv Tatăl vostru Ceresc. De altfel, au rămas bine imprimate în mintea noastră, între alte multe scene din Evanghelie, clemenţa faţă de femeia adulteră, parabola fiului risipitor, aceea a oiţei pierdute, acela a datornicului iertat, şi învierea fiului văduvei din Nain (...). Câtă siguranţă trebuie să ne inspire milostivirea Domnului!”

Este Isus care trece, 7

Fericiţi cei curaţi cu inima, pentru că îl vor vedea pe Dumnezeu.

„După chemarea lor divină, unii trebuie să trăiască curăţia în căsătorie; alţii, renunţând la iubirea umană, o trăiesc corespunzând unic şi pasionat la iubirea lui Dumnezeu. Nici unii nici alţii nu vor fi sclavii senzualităţii, ci stăpâni pe trupul lor propriu şi pe inima proprie, pentru a le oferi altora în spirit de sacrificiu. (...) Sfânta curăţie nu este unica nici principala virtute creştină: este totuşi indispensabilă pentru a stărui în efortul zilnic de sfinţire, până la punctul că fără ea este imposibil de a ne dedica apostolatului. Curăţia este urmarea iubirii cu care am oferit Domnului sufletul şi trupul, facultăţile şi simţurile. Nu este negare, ci afirmare bucuroasă”

Este Isus care trece, 5

Fericiţi făcătorii de pace, pentru că fiii lui Dumnezeu se vor chema.

„Obligaţia creştinului: să înece răul în abundenţa binelui. Nu este vorba de a face expediţii negative nici de a fi anti la orice ar fi. Din contra: e vorba să trăieşti din afirmaţii, a fi plini de optimism, de tinereţe, de bucurie şi de pace; de a se arăta înţelegător faţă de toţi, fie că-L urmează pe Cristos sau că-L părăsesc sau că nici nu-L cunosc.

—Dar înţelegerea nu este abstenţionism, nici indiferenţă, este o atitudinea activă”

Brazdă, 864

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, pentru că a lor este împărăţia cerurilor.

„Dispreţul şi persecuţia sunt binecuvântate dovezi de predilecţie divină, dar nu există mai frumoasă dovadă şi semn al predilecţiei decât aceasta: a trece neobservaţi”

Drum, 959

Fericiţi veţi fi când vă vor insulta, vă vor prigoni, şi, minţind, vor zice orice rău împotriva voastră din cauza mea. Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că mare este răsplata voastră în ceruri.

În faţa acuzaţiilor pe care le socotim nedrepte, să ne examinăm purtarea în faţa lui Dumnezeu, cum gaudio et pace, cu bucurie şi seninătate deplină, şi să ne îndreptăm, dacă e cazul, chiar dacă e vorba de lucruri nevinovate, când caritatea ne îndeamnă s-o facem.

—Să perseverăm pentru a deveni sfinţi, cu fiecare zi mai mult. Apoi să se spună ce se va voi, cu condiţia ca la cele ce se vor spune, să se poată aplica spusele lui Isus: beati estis cum… dixerint omne malum adversus vos mentientes propter me – fericiţi veţi fi când vă vor calomnia din pricina mea.

Forja, 795