Josep Maria Viñolas este inginer tehnician agricol şi a fost profesor timp de 20 de ani în Camp Joliu , unul dintre cele mai de prestigiu centre educative din domeniul rural, situat în districtul catalan Penedès.
Viñolas povesteşte că familia sa întotdeauna s-a dedicat agriculturii şi creşterii vitelor, "iar aceasta a fost cea mai bună motivare pentru studiile mele de Inginerie Tehnică Agricolă". Josep Maria a fost elev la Bell·lloc , un centru educativ promovat de Opus Dei la Girona.
Cu câteva ore înainte de sfinţirea sa, Josep Maria primeşte multe mesaje de felicitare, ca cel al surorii sale Núria, călugăriţă, misionară de Betania în Chile. Îi sosesc de asemenea de la foştii elevi, care şi-l amintesc ca lăsând o urmă importantă în activitatea de profesorat: "Educaţia nu poate să se limiteze la aule ci necesită, alături de profesori o mai mare implicare din partea părinţilor. Este din ce în ce mai necesar ca anturajul să fie ajutat, astfel încât această formare să nu fie doar academică ci integrală".
Josep Maria şi-a axat teza de doctorat asupra temei "Credinţa şi lipsa de credinţă analizate în publicaţiile Consiliului Pontifical al Culturii", şi pentru aceasta a studiat temeinic ateismul, relativismul şi indiferenţa religioasă. Îi dă speranţe misiunea de "a reînsufleţi rădăcinile noastre culturale, care sunt profund creştine, pentru ca omul să poată întâlni adevărata fericire, autentica frumuseţe". La cei 44 de ani ai săi devine preot, impresionat de "exemplul atâtor preoţi foarte buni, exemplu care m-a influenţat mult în decizia mea. Mi-am dat seama de asemenea că pentru a-şi putea trăi vocaţia cu toată puterea, creştinii au nevoie de slujirea sacerdotală, iar preoţii sunt puţini. Creştinul, dacă vrea să trăiască cu adevărat aproape de Dumnezeu, are nevoie de preot, care să-l susţină prin Cuvânt şi prin sacramente".
Cred că există un val de noi preoţi cu un mare zel de a contribui la renovarea vieţii Bisericii, fiind fideli faţă de slujirea lor şi faţă de ceea ce aşteaptă Biserica de la ei
Noul preot nutreşte marea speranţă de a-i însoţi pe mulţi pe drumul vieţii lor: "noi, preoţii trebuie să fim bune călăuze, care să-i ajute pe oameni să nu se piardă căutând drumuri care nu duc decât la decepţia cea mai profundă, noi trebuie să oferim răspunsuri conform Adevărului cu majusculă şi nu conform modei de moment".
Ce rol trebuie să aibă preotul în ziua de azi?
Preotul are misiunea de a sfinţi sufletele, adică de a iubi fiecare persoană şi nu oricum, ci precum o iubeşte Dumnezeu. De aceea în primul rând trebuie să încerce să fie cu adevărat al lui Dumnezeu. Tocmai pentru a putea transmite această viaţă. Este o responsabilitate foarte mare, dar Dumnezeu suplineşte deficienţele personale atunci când preotul încearcă în mod sincer să trăiască preoţia aşa cum El o doreşte.
Ce aşteaptă lumea de la un preot?
Preotul îl „are” pe Dumnezeu, îl „aduce” pe Dumnezeu, îl „dă” pe Dumnezeu, şi societatea noastră are atâta nevoie de Dumnezeu…
Disponibilitatea, fără îndoială. Este nevoie de mai mulţi preoţi şi mai disponibili, pentru că această disponibilitate este manifestarea iubirii pastorale, de a nu trăi pentru sine. De asemenea de la preot se aşteaptă bunul său exemplu. Suntem oameni şi fiecare avem defectele noastre. Avem nevoie să ne corectăm, să ne recunoaştem lipsurile şi, ca orice creştin, să ne convertim pentru a fi buni preoţi.
Credeţi că este nevoie de mulţi noi preoţi? Ce profil trebuie să aibă preotul?
Cu siguranţă că da. Toţi trebuie să ne rugăm, să ne rugăm mult pentru vocaţiile sacerdotale. În aceşti ani am cunoscut destui seminarişti şi am observat că există un mare zel apostolic şi o iubire pentru Cristos, profundă şi sinceră. Cred că există un val de noi preoţi însufleţiţi de un mare zel de a contribui la reînnoirea vieţii Bisericii, fideli faţă de slujirea lor şi faţă de ceea ce aşteaptă Biserica de la ei; încercând să fie izvor de unitate şi să nu cauzeze răni comuniunii Bisericii.
De ce preoţii sunt utili pentru societate?
Cred că, mai ales, cum spunea sfântul Josemaría , pentru că preotul îl "are" pe Dumnezeu, îl "aduce" pe Dumnezeu, îl "dă" pe Dumnezeu, şi societatea noastră are atâta nevoie de Dumnezeu… Când oamenii trăiesc în mod conştient relaţia lor constitutivă cu Dumnezeu, sporeşte intens calitatea umană a vieţii personale şi sociale. Dumnezeu este binefăcător, este Binele; şi de aceea este de o înaltă utilitate.
Ce vă sugerează faptul că deveniţi preot puţin după Anul Sfintei Preoţii?
Anul Sfintei Preoţii a însemnat pentru Biserică o abordate nouă şi renovatoare a demnităţii autentice a preotului. Este evident că această demnitate se bazează pe o măreţie dăruită, compatibilă cu mizeria noastră umană. Sacramentul Sfintei Preoţii îi oferă preotului capacitatea de a-şi dărui vocea, mâinile, întreaga sa fiinţă Domnului. Este o capacitate pe care preotul o are în mod sacramental, într-o formă specială şi unică, ce nu elimină slăbiciunea personală a fiecăruia.
