Dumnezeu surâde în Kiev

Yuri trăieşte în Kiev (Ucraina) cu soţia şi fiica sa. Are 35 de ani şi s-a botezat în urmă cu şapte ani, cu puţin timp înainte de a cunoaşte Opus Dei. Dorinţa sa este să lucreze bine şi să ducă o viaţă creştină simplă.

Am 35 de ani şi m-am născut în Siberia. Lucrez în Kiev (Ucraina) în calitate de consilier în cadrul mai multor companii. Sunt căsătorit şi am o fiică.

M-am botezat în urmă cu şapte ani. Din acel moment, îmi era clar că nu voiam să fiu un "catolic de duminică", ci doream să-mi trăiesc credinţa în fiecare zi a săptămânii. Ştiam că Dumnezeu îmi adresase o chemare anume, dar nu găseam răspuns.

Într-o zi, un prieten mi-a spus: Cât de liniştit trebuie că eşti în Biserică, în afara ei există atâta suferinţă... Lucrul acesta mi-a provocat un sentiment contrar: nu mă puteam "refugia" în credinţa mea. Trebuia să o trăiesc pentru a o putea duce lumii, ajutând-o astfel să fie mai bună.

Prima dată când am auzit vorbindu-se despre Opus Dei a fost într-un context confuz. Dar am avut curiozitatea şi am vizitat pagina web. O persoană din Kiev s-a oferit să-mi explice despre Operă, să-mi vorbească direct şi am discutat. 

Piaţa principală din Kiev (Ucraina).

Am citit Drum. Aceasta m-a ajutat să înţeleg ceea ce Dumnezeu îmi şoptea de la o vreme: că aştepta să-mi îndeplinesc bine munca în fiecare zi, că vrea să-i ofer micile detalii, că doreşte să ştiu să-mi slujesc familia şi prietenii, că vrea de la mine o viaţă simplă şi veselă.

Uneori îmi amintesc clipa de rugăciune în care "am descoperit" ceva atât de simplu şi de important, şi sunt sigur că în acea clipă Dumnezeu surâdea. 

Yuri.

Încă nu există un centru Opus Dei în Ucraina, dar o dată pe lună ne reunim câteva persoane pentru a primi o formare creştină şi a avea îndrumare spirituală personalizată.

Zilnic fac un efort pentru a simţi prezenţa lui Dumnezeu. Este un lucru pe care l-am înţeles bine atunci când am vizitat centrul Opus Dei din Moscova. Când am intrat, persoana care m-a primit mi-a spus: "Doreşti ca mai întâi să-l salutăm pe Domnul?". Nu am ştiut prea bine la ce se referea, dar am spus că da. Şi ne-am dus într-o capelă să ne rugăm câteva secunde în fata Sfântului Sacrament. Naturaleţea cu care vizita în această casă l-a "inclus" pe Dumnezeu mi-a plăcut mult.

De aceea spun, în fiecare dimineaţă, când o nouă zi începe: 'Iată-mă, Doamne. Acum ştiu ce aştepţi de la mine'.