Dumnezeu e mereu prezent

Pierre ne lămurește că totul în viața oamenilor îl interesează pe Dumnezeu, El e aici mereu prezent!

William Hunt - Lumina lumii

„Ecce sto ad ostium et pulso“ / „Iată Eu stau la uşă şi bat“ (Ap 3, 20)... Cum am spune mai simplu, cu mai puține cuvinte schimbarea profundă pe care o presupune viața creștină. Cristos a venit pe Pământ, Cuvântul s-a întrupat, Dumnezeu a intrat în lume pentru că „e pasionat“ de om. Iată de ce Isus se află la ușa fiecărui om de bună credință și bate... Pictorul englez William Hunt a avut un imens succes cu tabloul „Lumina lumii“ reprezentând această scenă. Dacă simbolismul său de sfârșit de secol al XIX-lea este circumscris unei epoci, încărcătura spirituală a subiectului transcende limitele stilului. Isus este reprezentat ca un pelerin, aproape un cerșetor, care după ce a mers mult în întuneric, luminat de felinarul pe care îl poartă se găsește în pragul unei uși în care deja a bătut. O vegetație abundentă acoperă pereții, dar ușa e închisă și nu există clanță. Numai din interior se poate deschide.

Este imaginea sufletului: „Cristos trece“, expresia pe care Sfântul Josemaría o iubea atât de mult încât a folosit-o drept titlu la prima sa culegere de predici. Cristos trece și bate la ușa inimilor, vrea să intre și să dejuneze „dacă cineva aude vocea mea și deschide ușa voi intra și voi cina cu el și el cu mine“ (Ap 3, 20). Isus vrea să ne facă să intrăm în relație cu Dumnezeu Tatăl său prin har. Vrea să facă din noi fii ai Tatălui și să ne facă să creștem în această filiație. Soarta imensă! … „mă gândeam la ce mi-aţi spus dumneavoastră... că sunt fiu al lui Dumnezeu! Şi m-am surprins mergând pe stradă cu corpul «îngâmfat» şi mândru pe dinăuntru... fiu al lui Dumnezeu!“, (Drum nr. 274) i-a zis Sfântul Josemaría unui student pe care l-a sfătuit „să-şi cultive «mândria»“.

Nu am analizat niciodată suficient acest demers al Domnului către om, ce dorește Dumnezeu de la om ca o contrapondere a tot ceea ce implica viața spirituală: efort, luptă, asceză pentru ca sufletul să se înalte către Dumnezeu.

Expresia „voi dejuna cu el și el cu mine“ se poate citi ca o referința la Cina cea de taină și deci la Euharistie, locul unde se realizează la cel mai înalt nivel comuniunea cu Dumnezeu dar, de asemenea, mai simplu, dorința lui Isus să intre în viața cotidiana a omului, în ceea ce viața are mai prozaic și pe care El a vrut să o cunoască.

« Am cunoscut lustruitul, nisiposul, inegalul, asprul,

savoarea mierii și a poamelor,

apa în gâtlejul însetat,

greutatea metalului în palmă,

vocea umană, foşnetul pașilor în iarbă,

mirosul ploii în Galileea,

ciripitul sfredelitor al păsărilor»

scria foarte inspirat Jorge Luis Borges – scriitor argentinian (1899-1986).

Totul în viața omului îl interesează pe Isus care a trăit ca un om muritor pentru ca oamenii muritori să-L găsească pe Dumnezeu în viața lor, nu un Dumnezeu distant, rătăcit în transcendentă ci un Dumnezeu transcendent care se adăpostește în creatura sa – omul.

Creștinii sunt chemați să trăiască filiația lor urmându-l pe „Cristos care trece“. Învățătorul trece iar și iar foarte aproape de noi. Ne privește… Și dacă tu Îl privești, Îl asculți, dacă nu Îl respingi, El te va învăța să dai un sens supranatural fiecăreia dintre acțiunile tale. Și atunci tu, la fel, unde te vei afla, vei semăna alinare, pace și bucurie (Calea crucii, a 8-a stațiune, punctul nr. 4). Toate acțiunile noastre Îl interesează pe Isus, chiar și timpul petrecut la masă, unde se află în mijlocul nostru dacă noi facem din aceasta un moment de împărțire cu alții, de atenție către alții și de mulțumire pentru toate binefacerile primite, inclusiv aceea a hrănirii corpului. Și, în aceste condiții cum să nu fie Isus Cristos prezent în munca noastră, în angajamentele noastre, în relațiile familiale și amicale dacă în tot ceea ce facem noi căutam privirea Lui?

Condiția omului este o minune orice ar gândi un mare număr de scriitori contemporani care propaga deseori o viziune disperată. Lor le lipsește, însă, semnul luminii. Trebuie sa-L lăsăm pe Isus Cristos în viața noastră. El care bate discret dar fără încetare la ușa inimilor noastre pentru ca noi să trăim în libertatea si gloria copiilor lui Dumnezeu (Rm 8, 20).

Pierre Sauleau