„Non manifeste, sed quasi in occulto“ — nu cu publicitate, ci pe ascuns: astfel merge Isus la sărbătoarea corturilor.

Astfel va merge pe drumul Emausului cu Cleopa și cu tovarășul lui. — Astfel Îl vede, înviat, Maria din Magdala.

Și tot astfel — „non tamen cognoverunt discipuli quia Jesus est“ — ucenicii nu au cunoscut că era El — astfel a venit la pescuitul miraculos despre care ne istorisește Sfântul Ioan.

Și mai ascuns încă, din Dragoste pentru oameni, este în Ostie.

(Sf. Josemaría în cartea Drum, nr. 843).

Cât de bine se explică acum strigătul neîncetat al creștinilor, în toate timpurile, în fața Ostiei Sfinte! Cântă, limbă, taina Trupului slăvit și a Sângelui prețios, pe care Împăratul tuturor neamurilor, născut dintr-o Mamă roditoare, L-a vărsat pentru a răscumpăra lumea. Este necesar să-L adorăm cu evlavie pe acest Dumnezeu ascuns: este Același Isus Cristos care S-a născut din Fecioara Maria; Același care a pătimit, care a fost jertfit pe Cruce; Același din a Cărui coastă străpunsă a curs apă și sânge.

(Sf. Josemaría în cartea E Cristos care trece, nr. 84).

Atunci când Îl vei primi, spune: Doamne, sper în Tine, Te ador, Te iubesc; fă să crească în mine credința. Fii un reazem pentru slăbiciunile mele, Tu care ai vrut să rămâi în Euharistie, fără apărare, pentru a aduce vindecarea slăbiciunilor tuturora.

(Sf. Josemaría în cartea Forja, nr. 832).

„Dragostea nu se plătește decât cu dragoste”

Isus a rămas în Sfânta Ostie pentru noi! Pentru a rămâne alături de noi, pentru a ne susține, pentru a ne conduce. – Iar dragostea nu se plătește decât cu dragoste.

– Atunci, cum să nu mergem zilnic la Tabernacol, chiar și doar pentru câteva minute, pentru a-L saluta și a-I aduce dragostea noastră de copii și frați?

(Sf. Josemaría în cartea Brazdă, nr. 686).

Este adevărat că tabernacolului nostru îi spun mereu Betania… — Fă-te prieten al prietenilor Învățătorului: Lazăr, Marta, Maria. — Și apoi nu mă vei mai întreba de ce îi spun Betania tabernacolului nostru.

(Sf. Josemaría în cartea Drum, nr. 322).

Închisoarea iubirii

Închisoarea iubirii! Astfel îmi place să numesc Tabernacolul!

— De douăzeci de secole. El este acolo… închis de bunăvoie, pentru mine și pentru toți.

(Sf. Josemaría în cartea Forja, nr. 827).

Nu te bucuri dacă ai descoperit în drumul tău obișnuit pe străzile orașului alt Tabernacol?

(Sf. Josemaría în cartea Drum, nr. 270).

Nu uita vizita la Preasfântul Sacrament. — După ce-ți faci rugăciunea obișnuită, spune-I lui Isus, care în mod real este prezent în Tabernacol, preocupările zilei. — Și vei avea lumină și curaj pentru viața ta de creștin.

(Sf. Josemaría în cartea Drum, nr. 554).

Ai început prin a-I face câte o vizită zilnic… iată, de ce nu mă mir că-mi spui: încep să iubesc la nebunie lumina Tabernacolului.

(Sf. Josemaría în cartea Brazdă, nr. 688).

Pentru a iubi

Du-te deseori în fața Tabernacolului, cu trupul sau cu inima, pentru a găsi liniște, seninătate, dar și pentru a te simți iubit… și pentru a iubi!

(Sf. Josemaría în cartea Forja, nr. 837).

Isus a rămas în Euharistie din dragoste pentru tine.

— A rămas acolo, deși știa cum va fi primit de oameni și cum tu însuți Îl vei primi.

— A rămas acolo pentru ca să-ți fie hrană, pentru ca tu să vii la El și să-I spui problemele tale; să-I vorbești ca în rugăciune, lângă Tabernacol sau în Împărtășanie, ca să-L iubești tot mai mult și să faci ca și alte suflete — multe altele — să urmeze aceeași cale.

(Sf. Josemaría în cartea Forja, nr. 887).