Toți martorii sunt unanimi în a sublinia faptul că atitudinea sa nu era una obișnuită în epocă. În fața violenței dezlănțuite de război, Sf. Josemaría vorbea mereu despre iertare și îi îndemna pe oameni să țină departe de răzbunări și să caute reconcilierea.

În aprilie 1938 a luat notă despre discuția pe care a avut-o cu un tânăr ofițer cu care s-a întâlnit întâmplător în tren spre Andaluzia. „Un sublocotenent a cărui familie și avere au avut mult de suferit de pe urma persecuțiilor comuniste își manifesta dorința de răzbunare. I-am spus că și eu am suferit la fel ca și el și cu ai mei și cu bunurile mele, dar ceea ce doresc este ca roșii să trăiască și să convertească. Aceste cuvinte creștine au anihilat sentimentele de ură și violență din sufletul său nobil și am văzut că nu a rămas indiferent la ele”.

Francesco Angelicchio, unul dintre primii membri italieni de la Opus Dei, ne asigură că „l-am auzit întotdeauna rostind condamnări foarte clare și severe la adresa regimurilor totalitare, tiranice, dușmane ale libertății, indiferent ce culoare ar fi avut”.

—Cfr. URBANO, P., El hombre de Villa Tevere, Plaza & Janés, Barcelona 1995, p. 118.