Fondatorul Opus Dei se slujea frecvent la începutul anului de aceasta rugăciune ţâşnind din duh: Servite Domino in laetitia! “Slujiţi Domnului cu bucurie”.
Iată câteva consideraţii ale Sfântului Josemaría despre bucurie şi Cruce:
„Servite Domino in laetitia!” Voi servi pe Dumnezeu cu bucurie! O bucurie care va fi consecința Crendinței mele, a Speranței mele și a Dragostei mele... o bucurie care trebuie să dăinuiască totdeauna; însuși Apostolul ne asigură; „Dominus prope est!...”
—Domnul mă urmează de aproape. Voi merge deci cu El în toată siguranța deoarece Domnul este Tatăl meu..., și cu ajutorul lui, voi îndeplini până la capăt Voința lui, chiar de mă costă. (Brazdă, 53)
Domnul mă urmează de aproape. Voi merge deci cu El în toată siguranța deoarece Domnul este Tatăl meu
Îngădui-mi să-ți spun încă o dată, cum am făcut-o și până acum, în mod confidențial: îmi este de ajuns să am în față Crucifixul, pentru a nu mai îndrăzni să vorbesc de suferințele mele... Și nu mă sfiesc să adaug că am suferit mult, iar întotdeauna am suferit cu bucurie. (Brazdă, 238)
Adesea ai auzit această remarcă de pe buzele mele: se vorbește uneori de iubire ca de căutarea unei satisfacții sau de un simplu mijloc de a perfecționa propria personalitate în mod egoist.
—Și eu ți-am repetat mereu că nu trebuie să fie astfel: iubirea adevărată presupune să ieși din tine însuți și să te dăruiești. Iubirea autentică aduce după sine bucuria, o bucurie ale cărei rădăcini sunt în formă de cruce. (Forja, 28)
Sacrificiu! Sacrificiu! —Este adevărat că a-L urma pe Isus Cristos (şi chiar El a spus-o), înseamnă a-şi purta crucea. Dar nu-mi place să aud sufletele care s-au îndrăgostit de Domnul Nostru vorbind atâta de cruce şi de renunţări: când există Iubire, sacrificiul este bucuros, chiar dacă costă, şi crucea, este Sfânta Cruce.
—Sufletul care ştie să iubească şi să se dăruiască astfel, se umple de bucurie şi de pace. Atunci la ce bun a insista asupra „sacrificiului” ca pentru a căuta o consolare, de moment de Crucea lui Cristos – care este viaţa ta – te face fericit? (Brazdă, 249)
Bucuria, optimismul supranatural şi omenesc sunt compatibile cu oboseală fizică, cu durerea, cu lacrimile – doar avem o inimă –, cu dificultăţile ce se pot ivi în viaţa noastră interioară sau în muncă noastră apostolică.
El care este perfectus Deus, perfectus Homo – Dumnezeu perfect şi Om perfect – care se bucură de toată fericirea din Cer, El a voit să facă experienţa oboselii şi a epuizării, a lacrimilor şi a durerii… Astfel vom putea înţelege mai bine cât trebuie să fim de umani, pentru a deveni divini cu adevărat.
(Forja, 290)
Ai curaj! Chiar atunci când calea devine spinoasă. Nu te simți oare fericit că fidelitatea față de îndatoririle tale de creștin depinde în parte de tine?
Fii bucuros șî reînnoiește-ți nesilit hotărârea: Și eu, Doamne, o doresc! Contează pe mine, pe nimicnicia mea! (Forja, 361)
Crucea nu vrea să însemne supărare, nici necaz, nici amărăciune... Crucea este lemnul sfânt pe care triunfă Isus Cristos... și pe care triunfăm și noi când primim cu bucurie și cu mărinimie ceea ce El ne trimite. (Forja, 788)
E sigur că eşti om al lui Dumnezeu dacă porţi cu bucurie şi în tăcere, nedreptatea. (Drum, 672)
„CRUCEA NU ESTE DURERE, NICI ÎNTRISTARE, NICI MÂHNIRE, NICI AMĂRĂCIUNE.... ESTE LEMNUL SFÂNT ÎN CARE ISUS CRISTOS TRIUMFĂ”
Nu eşti singur. – Poartă-ţi cu bucurie necazurile. – Nu simţi în mână, biet copil, mâna Maicii tale: e adevărat. – Dar... ai văzut mamele de pe pământ, cu braţele întinse, urmărindu-şi micuţii când se avântă tremurători să facă primii paşi fără ajutorul nimănui? – Nu eşti singur: Maria e lângă tine. (Drum, 900)