A te încrede în Dumnezeu ... Ce minunat!

Încep de la început. Numele meu este Aliona și am patruzeci de ani. Eu locuiesc cu familia mea în Kiev, capitala Ucrainei. Și ... sunt fericită! Există mulți oameni care pot spune un astfel de lucru? Mi-aș dori ca toată lumea să se simtă ca mine, fericit!

Acum zece ani sotul meu a cunoscut întâmplător la Sfânta Liturghie o persoană care făcea parte din Opus Dei: au devenit prieteni apropiați. Mulțumită celor ce Vadim -aşa se numeşte soțul meu- a învățat de la prietenul său, a început să se roage acasă, să trăiescă știind că Dumnezeu este întotdeauna aproape, şi că El ne vrea pentru ceva grandios.Soțul meu a început să meargă la Moscova pentru a se întâlni cu oamenii din Opus Dei. Și așa sa întâmplat că au început să vină din când în când de la Moscova alţi prieteni ai soțului meu, tot din Opus Dei. Vedeam cu mare uimire cum îl învățau sa fie devotat Fecioarei Maria, să îşi modeleze caracterul, să crească ca şi persoană prin virtuţile dobândite.

Văzând cum se schimbă în bine soțul meu, şi eu îmi doream un asemenea ajutor. Îmi căutam un ghid spiritual. În luna următoare a venit la Kiev un preot din Opus Dei. Ne-am înţeles ca eu să găsesc un loc potrivit pentru întâlnirile spirituale și de a duce şi alte prietene.

În scurt timp m-am îndrăgostit de spiritul Opus Dei, mai ales după o vizita la Moscova, la centrul Yantar, unde am asistat la un curs de reculegere. Am găsit acolo multă dragoste. Îmi acordau atenția de care aveam nevoie: deși mai erau si alți participanți, am simțit că ceea ce a fost organizat era doar pentru mine. Mi-a atins inima. Mi-au dăruit timpul lor și tot ce făceau se vedea că le făceau pentru mine.

Nu aş putea fi şi eu tot aşa? M-am întrebat. În lucrările Sfântului Josemaría am început să găseasc răspunsuri la toate aceste întrebări. Deci, timpul a trecut (pentru că Dumnezeu are timpul Lui). El m-a pregătit încet, încet ca pe un copil.

Sunt cadru didactic și în acel moment lucram ca profesor. Sunt pasionată de profesia mea. Bazându-mă pe experiență, impreună cu sotul meu am decis să deschidem un Centru pentru copii. Acesta a început să funcţioneze pe 15 august 2010. Și acum visăm la viitoarelor școli, pentru băieți și fete, cu capelă pentru a-L avea cu noi pe Preasfântul Sacrament, deservit de preoții din Opus Dei... ne rugăm pentru a găsi un loc adecvat. Anul trecut am avut șaptezeci de copii: și în spatele fiecărui copil familia sa, acest lucru implică prietenie, tărie, emoții, viața!

Dacă oamenii văd că te dăruieşti în ceea ce faci, îţi deschid inima. Așa că au început să se intereseze despre motivul bucuriei noastre. A fost momentul când le-am vorbit despre Dumnezeu. Și pentru că Dumnezeu este atât de bun, sunt deja patru copii care au fost botezați și mai multe familii care s-au convertit.

De asemenea, Natasha l-a găsit pe Dumnezeu, mamă a doi copii, care va începe cateheza în luna septembrie, la Catedrala Sf. Alexandru, Kiev (ea ma ajutat în scrierea acestui articol). Sunt mai multe mame care vin cu mine la cursul de reculegere lunar: îl organizăm noi.

Vadim a început să dea seminarii pentru părinți, vorbind despre virtuți. Și în fiecare an sărbătorim Crăciunul. Sf. Nicolae și cei Trei Regi, ne ajuta sa vorbim despre Isus. Este minunat să vedem cum dragostea poate uni catolici, ortodocși, musulmani și evrei: în rândul copiilor noștri se găsesc toate aceste confesiuni.

Vreau să spun ceva mai mult, chiar dacă e un adevăr cunoscut: Dumnezeu este foarte fidel! Pe noi niciodată nu ne-a lăsat din mâna Lui, niciodată nu ne-a lipsit sprijinul Lui, lumina Lui. Deacea, vedem în mod clar, că toate aceste lucruri vin de la El, că este opera sa. A fost foarte greu în prima vara, atunci când familiile copiilor au plecat în vacanță. Aproape că nu era de lucru, iar chiria nu ne astepta. Vadim și eu ne-am rugat cu credință. Am avut încredere în Dumnezeu.

A apărut brusc Tatiana, care şi-a adus copilul la școala noastră pînă în luna mai, din întâmplare, a trebuit să stea trei zile la Kiev. Ne-am salutat reciproc, ne-am îmbrățișat. Și ea ne-a spus: m-am rugat la Duhul Sfânt și am decis să vă ajut. M-am gândit că această primă vară va fi greu pentru voi. Ne-a dat un plic: el conținea suma de care aveam nevoie.

Am crezut ca aceste lucruri li se întâmplă doar persoanelor foarte sfinte: am citit ceva similar în biografia Sf. Josemaría. Trebuie spus că aici avem o mare afecțiune și devotament față de Sfântul Josemaria care este mereu prezent printre noi. Dar adevărul este că aceste lucruri se întâmplă, în aceaşi măsură şi oamenilor ca noi, din acel moment am observat cum ajutorul lui Dumnezeu nu ne lipsește.

În acel an, copiii au revenit la Kiev mai târziu decât niciodată. La sfârșitul lunii august, am avut trei sau patru copii. N-am pierdut pacea sufletească: Știu că Dumnezeu este fidel! Și înainte de 10 septembrie centrul a fost plin. Încontinuu îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce face el în viața mea, în viața noastră.

Muncim împreună cu fetele noastre, predăm ore de limba engleză și muzică. Părinții ne cer să începem cu înfiinţarea de școli: încă este mult de lucru, avem multe planuri, vise ... Acum știm că lucrăm cu privirea în Dumnezeu, cu Dumnezeu, putem!