Benedict al XVI-lea la rugăciunea Angelus, la reşedinţa din Castel Gandolfo

Dumnezeu nu forţează libertatea noastră, el ne atrage la sine prin forţa adevărului şi a bunătăţii.

"Dragi fraţi şi surori, 

vă mulţumesc pentru că aţi venit la întâlnirea de la Angelus aici, la Castel Gandolfo, unde am ajuns de câteva zile. Mă folosesc bucuros de ocazie pentru a adresa salutul meu cordial şi tuturor locuitorilor din acest orăşel îndrăgit, cu urarea de a avea un bun anotimp de vară. Îl salut în mod special pe episcopul nostru de Albano". 

"La Evanghelia acestei duminici (Mt 13, 1-23), Isus se adresează mulţimii cu parabola celebră a semănătorului. Este o pagină într-un anumit fel "autobiografică", pentru că reflectă experinţa însăşi a lui Isus, a predicării sale: El se identifică cu semănătorul care împarte sămânţa cea bună a Cuvântului lui Dumnezeu şi îşi dă seama de efectele diferite pe care le obţine, în funcţie de felul în care este primită vestirea. Unii ascultă superficial Cuvântul dar nu-l primesc; unii îl primesc pe moment dar nu sunt statornici şi pierd totul; unii se lasă dominaţi de preocupările şi ademenirile lumii; iar unii îl ascultă cu spirit receptiv, ca un pământ bun: şi aici Cuvântul aduce roade din beşlug. 

Dar această Evanghelie insistă şi asupra 'metodei' de predicare a lui Isus, şi anume, asupra folosirii asemănărilor. "De ce le vorbeşti în parabole?", întreabă ucenicii (Mt 13,10). Isus răspunde făcând o deosebire între ei şi mulţime. Discipolilor, adică celor care s-au hotărât deja să fie de partea Lui, El le poate vorbi de Împărăţia lui Dumnezeu pe faţă, celorlalţi, în schimb, trebuie să o vestească în parabole, pentru a stimula întocmai luarea unei decizii, convertirea inimii. Parabolele, de fapt, prin natura lor, cer un efort de interpretare, interpelează inteligenţa dar şi libertatea. Explică Sf. Ioan Gură de Aur: "Isus a spus aceste cuvinte din dorinţa de a-i atrage la sine pe ascultătorii săi şi de a-i solicita (la o reacţie), asigurându-i că dacă se vor îndrepta spre El, îi va vindeca" (Comentariu la evanghelia după Matei 45, 1-2). În realitate, adevărata 'parabolă' a lui Dumnezeu este Isus însuşi, Persoana sa care, în semnul umanităţii, ascunde şi în acelaşi timp arată dumnezeirea. În acest fel Dumnezeu nu ne constrânge să credem în El, dar ne atrage la sine prin intermediul adevărului şi al bunătăţii Fiului său întrupat: iubirea, de fapt, respectă întotdeauna libertatea". 

"Dragi prieteni, mâine (luni) vom celebra sărbătoarea Sfântului Benedict, abate şi patron al Europei. În lumina acestei Evanghelii, să privim la el ca la un model de ascultare a Cuvântului lui Dumnezeu, un mod de ascultare profundă şi perseverentă. Trebuie să învăţăm mereu de la marele patriarh al monahismului occidental să-i dăm lui Dumnezeu locul care i se cuvinte, primul loc, oferindu-i, prin rugăciunea de dimineaţă şi de seară, activităţile de fiecare zi. Fecioara Maria să ne ajute să fim, după exemplul său, 'pământul cel bun' în care sămânţa Cuvântului să aducă rod îmbelşugat". 

După rugăciunea Angelus, fiind "Duminica mării", sau mai bine zis, Ziua pentru apostolatul din mediul maritim, Papa a avut un salut special pentru preoţii şi voluntarii care se îngrijesc de asistenţa spirituală a lucrătorilor pe mare, a pescarilor şi familiilor lor. În acest sens, a dat asigurarea rugăciunilor sale pentru operatorii maritimi care din nefericire sunt sechestraţi de piraţi. În prezent, circa 800 de persoane sunt în continuare în mâinile piraţilor, un fenomen care nu dă semne de dispariţie:

• "Îmi exprim speranţa să fie trataţi cu respect şi omenie, înalţ rugăciuni pentru familiile lor, ca să fie tari în credinţă şi să nu-şi piardă speranţa că se vor alătura în curând celor dragi". 

Vorbind în parabole, Isus a folosit limbajul naturii pentru a explica discipolilor săi misterele Împărăţiei lui Dumnezeu. Imaginile pe care le foloseşte să ne devină familiare! Să ne amintim că realitatea divină este ascunsă în viaţa noastră cotidiană ca

Adresându-se pelerinilor de limbă franceză Benedict al XVI-lea i-a încurajat să-şi recupereze energiile în această perioadă de vacanţă făcând loc, în primul rând, admiraţiei pentru frumuseţea naturii, creaţia lui Dumnezeu:

• "Voi, dragi părinţi, învaţaţi-i pe copii să vadă natura, să o ocrotească şi să o respecte ca pe un dar minunat care ne ajută să intuim măreţia Creatorului! Vorbind în parabole, Isus a folosit limbajul naturii pentru a explica discipolilor săi misterele Împărăţiei lui Dumnezeu. Imaginile pe care le foloseşte să ne devină familiare! Să ne amintim că realitatea divină este ascunsă în viaţa noastră cotidiană ca o sămânţă depusă în pământ. Ne revine nouă îndatorirea de a o face să aducă roade!".

În engleză, Papa a îndemnat la folosirea vacanţei pentru o mai mare apropiere de Dumnezeu prin intermediul rugăciunii statornice, participare la Sf. Liturghie şi fapte generoase de caritate. 

Timpul de vacanţă, în care mulţi caută să se odihnească mai bine, a observat Pontiful în limba germană, este un timp în care putem deveni mai conştienţi de creaţia lui Dumnezeu:

• "Mântuirea care ne-a fost dăruită în Isus Cristos înseamnă responsabilitate faţă de fraţii noştri şi de tot ceea ce a creat Dumnezeu. El vrea ca noi să ne eliberăm de poftele distrugătoare şi de relaţiile false, să trăim ca oameni noi, ca fii şi fiice ale sale, şi în acest fel, să aducem în lume pacea sa". 

Salutând pelerinii polonezi, Papa a spus că "Cristos, Semănătorul Cuvântului despre Împărăţia lui Dumnezeu (...), ne încurajează să fim pământ roditor pentru sămânţă, pentru cuvântul semănat. Fie ca ea să aducă rod îmbelşugat! Să nu o sufocăm cu lucrurile acestei lumi, nici cu pofta de avere. Odihna verii să fie ocazie potrivită pentru lectura Sfintei Scripturi!". 

În fine, ultimul salut, în italiană:

• Vă doresc tuturor o duminică şi o săptămână bună! Vă mulţumesc pentru entuziasmul vostru! Vă mulţumesc!"

Primiţi şi Binecuvântarea Apostolică invocată de Benedict al XVI-lea duminică la rugăciunea Angelus, la Castel Gandolfo, binecuvântare ce ajunge la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.