Nimeni nu pornește un proiect social din întâmplare: el se naște atunci când cineva descoperă o nevoie și hotărăște să acționeze. Pentru a consolida această muncă, este esențial să nu înaintezi singur, ci să ai spații în care să te formezi cu discernământ profesional, să îngrijești scopul slujirii și să creezi o rețea cu cei care împărtășesc aceeași vocație. Din această premisă s-a născut recenta ediție a BeDoCare, desfășurată între 22 și 24 octombrie la Universitatea Panamericana din Ciudad de México, care a reunit lideri sociali din unsprezece țări.

• Ziua 1 · 22 octombrie: a fi, a face, a îngriji
• Ziua 2 · 23 octombrie: pentru ce slujim
• Ziua 3 · 24 octombrie: a sluji bine

Ziua 1 · 22 octombrie: a fi, a face, a îngriji

Aula Universității Panamericana (UP), din Ciudad de México, s-a umplut joi, 22 octombrie, pentru deschiderea zilelor BeDoCare México. Antonio Castro, director de Viață Universitară, a propus formula care avea să structureze cele trei zile: a fi, a face, a îngriji. O inițiativă socială are nevoie de persoane cu soliditate etică, de metodă și de măsurători și de o atenție reală față de cei pe care vrea să îi ajute.

Rectorul UP, Santiago García, a amintit că sfântul Josemaría cerea să știm să facem bine binele, cu profesionalism, și și-a exprimat dorința ca acest congres să se încheie cu proiecte concrete. Ricardo Furber, vicar regional al Opus Dei în Mexic, a propus să se înceapă cu sine însuși: «în măsura în care ne simțim mai mult fii ai lui Dumnezeu, ne simțim și mai mult frați ai tuturor».

Prima conferință, «A lărgi inima», a început cu o scenă povestită de Yazmín Mendoza, director de Angajament Social al UP. În timpul unei activități de voluntariat, o studentă a fost copleșită de zona în care lucra și a izbucnit în plâns. Când au întrebat-o ce o doare, a răspuns că inima. «Acțiunea este rodul, dar rădăcina este inima», a rezumat Mendoza. Javier Roca a adăugat că inima se lărgește «alergând», adică slujind. Javier Fernández a povestit că o cafea între prieteni, în 2022, a dat naștere thinkglaos-urilor de la It's Time to Think, întâlniri de reflecție care au loc astăzi în peste șaizeci de orașe.

La mijlocul dimineții, congresul s-a împărțit în mese de dialog despre cum să comunici pentru a transforma, ce e de făcut în fața incertitudinii de pe piața muncii, cum se proiectează experiența unui voluntar, ce caracter cere slujirea și ce fel de leadership aduc noile generații.

După-amiază au avut loc trei ateliere: «Cum stă organizația ta?», despre teoria schimbării și intervenția socială; «De la dependență la autonomie», o hartă pentru a înceta să depinzi de alții; și unul despre măsurarea impactului. În acesta din urmă, vorbitoarele au insistat că, înainte de a măsura, trebuie să știi ce anume vrei să îmbunătățești — calitatea vieții, sănătatea sau dezvoltarea economică locală — și că evaluarea pornește de la regulile operaționale, documentul care stabilește ce se va face, cum și cu ce resurse. Au definit impactul ca fiind valoarea pe care o intervenție o adaugă societății.

Ziua 2 · 23 octombrie: pentru ce slujim

A doua zi s-a învârtit în jurul unei întrebări: pentru ce facem ceea ce facem.

Ricardo Furber a deschis conferința magistrală cu povestea unui om fără adăpost pe care un medic l-a însoțit până la botez, cu puțin timp înainte de a muri. «Dumnezeu vrea să conteze pe tine și pe mine pentru a face ca iubirea Sa să ajungă la atâtea persoane», a spus el. Celor care susțin o inițiativă socială le-a cerut să verifice dacă motivul lor rămâne valabil și răspunde unei nevoi reale, și a apărat ordinea în caritate (Dumnezeu, familia, munca, societatea) ca garanție a faptului că ajutorul va dura.

La masa despre comunicarea cu resurse puține, Tomás Bobillo, de la Igeneris LATAM, a diagnosticat că «există proiecte care nu știu să își spună bine povestea și misiunea». A propus să se știe explica în două fraze ce face o organizație și de ce există, să fie așezat cel care decide comunicarea alături de conducere, în loc să i se ceară un pliant la final, și să se măsoare succesul în încredere, mai degrabă decât în «like»-uri.

Masa despre dizabilitate în învățământul superior a pornit de la trei idei: prezență, participare și apartenență. Liliana Bátiz, de la Universidad Iberoamericana, a amintit că barierele se află în mediul înconjurător: pe vremea când studia la UP, nu existau rampe. Mirna Córdoba, de la Universidad del Istmo (Guatemala), a situat munca universității în familii și în comunitate. Marcelle Jacobo, de la EACH, a cerut să se aștepte mai mult de la aceste persoane, pentru că «pot da mult mai mult decât credem».

Ziua s-a încheiat cu un dialog despre alianțele dintre mediul de afaceri, societatea civilă și guvern. Fernando Diez, Rosa Marta Abascal și Ana Cristina Dahik au fost de acord că adesea nu lipsește investiția, ci comunicarea dintre actori, și că este bine ca munca să fie instituționalizată: diagnosticare, formare și evaluare.

Ziua 3 · 24 octombrie: a sluji bine

Sâmbătă, Yazmín Mendoza a prezentat bilanțul. Au participat circa 270 de persoane, deși se așteptau între 150 și 180. Au fost 52 de vorbitori, 13 mese de dialog și 7 ateliere, după șapte luni de muncă a mai multor comitete, a șase departamente ale UP și a 28 de studenți voluntari.

În timpul congresului, participanților li s-a cerut să spună ce le lăsa fiecare sesiune. Cuvintele cele mai repetate au fost speranță, reflecție, angajament, inspirație și învățare. A apărut și, spre surprinderea organizatorilor, prietenie. Gândindu-se la propriile proiecte, participanții au numit alianțele, voluntariatul, comunicarea, măsurarea impactului, resursele și tehnologia. Mendoza a observat că ultimele trei poate nu ar fi apărut acum cinci sau zece ani.

Rectorul general al UP, Fernanda Llergo, a încheiat congresul cu două idei. Prima: «a ajuta nu este doar o chestiune de sentimente bune». A cerut formare, alcătuirea de echipe, țeserea de rețele, continuitate și transparență. A doua: «Ca să slujești, trebuie să slujești bine» și să te întrebi de ce vrei să ajuți și să lucrezi la a fi oameni mai buni, pentru că o slujire care transcende se naște din persoane care caută să transcendă.

Ce urmează? Participanții, veniți din unsprezece țări, se vor alătura hub-ului global BeDoCare, comunitatea care leagă între ele diferitele ediții ale întâlnirii și care pune la dispoziție instrumente și un buletin informativ cu ceea ce se petrece în alte locuri, precum Nairobi sau Filipine. Ceea ce a început să se țeasă la Ciudad de México se adaugă astfel unei rețele care unește deja continente.